Nu există niciun dubiu că familia este locul de răscruce, nucleul, ambientul devenirii omului. Prin familiei trece viitorul societăţii. În familie se transmit valori, orientări, alegeri, aici se face schimbul de valori între generaţii.

Familia are datoria esenţială de a promova şi proteja viaţa; fiecare cu mijloacele de care dispune este chemat să răspândească şi să apere cultura vieţii, opunându-se culturii morţii şi legilor anti-viaţă.

Cultura vieţii cere ca fiecare să-şi asume o acţiune decisă în favoarea vieţii. Ioan Paul al II-lea în Evangelium Vitae ne-a spus să denunţăm cu mult curaj expansiunea în societatea noastră a culturii morţii (Ev 87), a unei viziuni despre om care renunţă fără motive la drepturile sale fundamentale şi dispariţia în conştiinţa socială a valorii vieţii şi demnităţii persoanei.

Protecţia vieţii constituie mult mai mult decât un drept esenţial şi inviolabil al omului. Viaţa generează „drepturi"; este izvorul din care însuşi dreptul îşi trage originea. O societate care nu respectă viaţa este o societate fără drepturi.

O cultură a vieţii, dacă se doreşte a fi adevărată nu trebuie redusă la un slogan idelologic, ea impune necesitatea unei convertiri autentice care să genereze această cultură. Toţi contribuim la extinderea culturii morţii când susţinem mentalitatea consumistă, când facem din putere, bani, succes social criteria prioritere.

    În acest număr al revistei "Familia şi Viaţa" puteţi citi în editorial cuvintele pr. Iosif Enăşoae care ne aminteşte că familia este chemată să fie sanctuar şi leagăn sfânt al vieţii şi că, doar atunci când familiile societăţii noastre vor fi conştiente de misiunea lor sacră de a transmite şi apăra viaţa, vor înceta crimele avortului şi ale eutanasiei şi va lua fiinţă o lume echilibrată şi paşnică, o lume în care se va dezvolta civilizaţia iubirii.

   Domnul profesor Ciocan Vicenţiu, în calitate de soţ şi tată cu vechime de 35 de ani, adresându-se celor căsătoriţi şi îndeosebi taţilor, îi îndeamnă să-şi ia în serios misiunea de cap al familiei cu care i-a împuternicit Dumnezeu şi să-l ia de model pe Sf. Iosif, tatăl purtător de grijă a lui Isus. Urmează o frumoasă mărturie a unei familii tinere care a decis să se abandoneze voinţei lui Dumnezeu şi să dea viaţă unui copil, în ciuda greutăţilor vieţii.

  Părintele Petru-Sebastian Tamaş le spune logodnicilor că „dreptul la căsătoria de probă", revendicat de unele voci din societate,  arată lipsa unei iubiri adevărate, falsificarea iubirii şi căsătoriei. Şi dacă ne gândim că relaţiile prematrimoniale exclud perspectiva copilului, aceasta arată şi lipsa de iubire faţă de viitorii copii din perspectiva unui mediu familial stabil.

  Adresându-se adolescenţilor, doamna profesoară Maria Andrici, îi îndeamnă pe aceştia să rămână curaţi cu trupul şi cu sufletul, să lupte cu păcatul, cu ispita necurăţiei pentru a dobândi o viaţă fericită şi împlinită.

  La pagina copiilor găsim articolul scris de doamnele psiholog Mihaela Livia Gheorghiu şi Mihaela Gemine. Ele se adresează copiilor cu scopul de a-i determina să accepte cu iubire venirea pe lume a unui frăţior, prin intermediul unei poveşti terapeutice. Alături le propunem copiilor o scurtă poveste a vieţii lor din prima clipă a zămislirii, mai puţin cunoscută din cauza „berzei", urmată de două poezii.

  Şi pentru că urmează Ziua Vieţii în data de 25 martie, sărbătoarea Bunei-Vestiri, propunem o mare rugăciune pentru viaţă şi câteva intenţii de rugăciune pentru această zi specială.

  Urmează apoi prezentarea câtorva aspecte esenţiale din viaţa sfintei Gianna Beretta Molla, femeie căsătorită, medic şi mamă care şi-a dat viaţa pentru fiul ei, rânduri care ne conduc la o reflecţie asupra pastoralei familiei de  astăzi.

  În paginile următoare sunt prezentate câteva indicaţii practice pentru Ziua Vieţii, care pot fi completate sau adaptate cu originalitate de fiecare comunitate în parte.  Continuând seria articolelor despre paternitate şi maternitate responsabilă, doamna profesor Maria Gherghel ne prezintă vocaţia şi misiunea deosebită a soţilor de a transmite viaţa în mod responsabil în raport cu procesele biologice, tendinţele instinctului şi pasiunilor, condiţiile fizice, economice, psihologice, sociale şi ordinea morală stabilită de Dumnezeu.

  Prezentăm apoi în rândurile care urmează situaţia avortului în România şi statisticile triste ale genocidului poporului nostrum, cu îndemnul de a face un mimin necesar: rugăciunea, pentru a nu ne prezenta cu mâna goală la judecata finală.

  În pagina redacţiei adresăm câteva cuvinte de suflet femeilor de ziua lor. Tot aici supunem atenţiei dumneavoastră călătoria de la moarte la viaţă a unui medic ce şi-a schimbat ideea faţă de avort şi a devenit un apărător convins al vieţii: dr. Nathanson Bernard. El s-a stins din viaţă pe data de 21 februarie 2011, la vârsta de 84 de ani. În cartea sa "Aborting America" scria: "Etica avortului este o invitaţie la iresponsabilitate, la violarea conceptului responsabilităţii inviolabile pe care fiecare dintre noi îl are faţă de alţii".

  Pe ultima pagină a revistei găsiţi câteva dintre cele mai importante iniţiative dedicate Zilei Vieţii pe plan naţional şi internaţional, cât şi rugămintea asociaţiei de dirijare a sumei de 2% din impozitul pe venit pentru susţinerea activităţii noastre.

  Revista poate fi descărcată urmărind link-ul http://www.familiasiviata.ro/resurse/view-category/revista-familia-si-viata/.

   Lectură plăcută şi utilă!

Iuliana Petruţ