Asociaţia Familia şi Viaţa continuă proiectul "Tinerii faţă în faţă cu viaţa!" şi în acest an şcolar 2008-2009.

Până la această dată personalul asociaţiei împreună cu voluntarii implicaţi au fost prezenţi la Şcoala de Arte şi Meserii din Adjudeni, Liceul Teoretic „Vasile Alecsandri" din Săbăoani, Şcoala de Arte şi Meserii „La Salle" din Pildeşti, Grupul Şcolar „Vasile Sav" şi Colegiul Tehnic „Petru Poni", ambele din Roman. Urmează ca după vacanţă să ajungă şi în celelalte şcoli programate. Temele care sunt prezentate în acest an şcolar sunt: Prietenie curată. De ce merită să aştepţi? şi Contracepţia şi avortul - acte împotriva vieţii. Bolile cu transmitere sexuală.

Ştim cu toţii că adolescenţa este o perioadă în care există o luptă permanentă între tăcerea exterioară şi curiozitatea internă pe tema sexualităţii, este o perioadă în care se dobândeşte maturitatea sexuală şi se stabileşte armonia dintre iubire şi sexualitate. A lăsa adolescenţii şi tinerii azi fără repere clare şi pozitive în domeniul trăirii sexualităţii este o lipsă de responsabilitate. Dacă acum nu sunt tinerii informaţi pozitiv de către cei care le sunt aproape: părinţi, educatori, preoţi, oare ce informaţii receptează ei din societate, din mass-media? Violuri, incesturi, avorturi, "familii de probă", mame minore? Sexul este banalizat, informaţiile sunt depersonalizate, noţiunea de libertate eronat prezentată, toate acestea într-un cadru lipsit de valori temeinice privitoare la viaţă, iubire şi familie.

La valul de imoralitate, care ne copleşeşte câteodată, căutăm să ţinem piept cu "armele iubirii", promovând pozitivul, promovând curăţia în relaţiile dintre tineri, aducând argumente valide în sprijinul castităţii, prezentând-o ca o forţă pozitivă ce protejează iubirea sinceră şi adevărată. Educaţia la castitate face parte integrantă din educaţia sexuală şi a pregătirii îndepărtate pentru o procreaţie responsabilă, pentru păstrarea castităţii în căsătorie.

Uneori ne facem iluzia că cei care ne ascultă au aceeaşi părere ca noi, dar cu siguranţă le ridicăm un semn de întrebare. Reacţiile tinerilor sunt diferite, unii rămân uimiţi şi chiar încântaţi că cineva le confirmă ceea ce ei au ales să trăiască, alţii se întreabă: „Dar dacă nu voi fi compatibil cu viitoarea mea soţie?", „Dacă mă căsătoresc la 30 de ani, să aştept până atunci?"

Sperăm ca prin temele prezentate tinerilor în cadrul acestui proiect să dăm glas durerilor părinţilor care nu mai reuşesc să vorbească cu copii lor adolescenţi despre aceste probleme şi să-i încurajăm să nu abandoneze nepreţuita lor muncă educativă de   formare a tinerilor pentru o viaţă curată.

Iuliana Petruţ