Prof. Vicentiu Ciocan

I. MIGRATIILE: ASPECTE GENERALE
Definirea termenilor : migratiile reprezinta deplasari ale populatiei în spatiu indiferent de durata absentei din localitatea de plecare, cu si fara schimbarea domiciliului stabil. În functie de localitatea de origine si de destinatie se folosesc termenii de emigranti ( cei care pleaca) si de imigranti (cei care sosesc).
În timp ce primul termen descrie fenomenul parasirii patriei în schimbul stabilirii (temporare sau definitive) într-o alta tara din perspectiva tarii-mama, cel de-al doilea termen descrie fenomenul din perspectiva tarii adoptive. Astfel, un emigrant român poate deveni imigrant al oricarei tari, alta decât România. Faptul ca patria de origine a unui cetatean nu se uita nici dupa câteva generatii denota nu numai importanta recunoasterii mostenirii genetice a fiecarui individ care i-a influentat formarea ca persoana, ci si considerabila diferenta dintre cetatenii nativi ai unei natiuni si cetatenii ei naturalizati.

II.MIGRATIILE CONTEMPORANE

1)Necesitatea abordarii migratiei contemprane.

Fenomenul emigratiei a stârnit deja multe controverse nu numai în cercurile politice, ci chiar si în cele mai intime straturi ale societatii, adica la nivel interpersonal, divizând fizic si emotional prieteni, familii si comunitati. Participarea la un asemenea dialog nu este deloc simpla, din pricina complexitatii subiectului si a implicatiilor sociale care le comporta.
Pareri diferite aruncate dintr-o parte în alta a baricadei sunt în general cunoscute:
- unii au dovedit dezinteres pentru oportunitatile de realizare profesionala în apus dar altii le-au cautat cu prea multa pasiune;
-unora le lipseste "sângele rece" necesar unei hotarâri atât de radicale, preferând pastrarea habitatului originar, dar altii nu au aratat nici macar o parere de rau când si-au parasit patria, plecând fara sa întoarca privirea;
- unii s-au complacut cu un nivel de trai scazut, dar altii nu s-au multumit doar cu pâine si ciorba lunga;
- unii au demonstrat lipsa de initiativa si de creativitate, dar altii n-au vrut sa accepte condamnarea fatalista de a nu reusi material si profesional în viata;
- unii si-au acceptat "destinul", dar altii au dorit oportunitati egale între membrii societatii;
- unii au supravietuit tristei privelisti de a-si vedea copiii subnutriti si bolnaviciosi, dar altii au dorit conditii mai decente de viata pentru copiii lor.
Si lista poate continua cu alte argumente, dar sper sa fi amintit cel putin pe cele mai semnificative argumente de natura sociala care, din pacate, au o putere de convingere mai mare decât oricare dintre celelalte.
Se cunoaste prea putin faptul ca emigrarea presupune în multe instante circumstante mai putin placute. Ca orice vis, si emigrarea este însotita de un supra-optimism orb care percepe doar elementele propice unei astfel de decizii.
Am întâlnit români care au parasit România motivând cu rezolvarea unor probleme medicale si nu au reusit sa si le rezolve, ci, din contra si-au creat si alte probleme, si mai mari, de natura financiara. Am întâlnit români care, pentru a mânca o pâine mai buna, au muncit "la negru" printre straini (Grecia, Israel), s-au infiltrat în comunitatea europeana folosind calauze si, ascunzându-si identitatea, au ajuns sa munceasca din greu în Europa Apuseana cu speranta (realizabila pentru foarte putini) ca, odata si-odata, vor intra în legalitate si-si vor duce toata familia cu ei, sau vor începe o familie noua. Am întâlnit si dintre aceia care, dupa ce au fost prinsi de politia de frontiera, s-au îmbolnavit mental asteptând sa scape din chingile unei monotonii terminale de lagar. Am întâlnit români care au plecat cu acte în regula sa presteze în strainatate servicii pe care nu le-ar fi prestat niciodata în patrie, sau carora li s-a promis un anumit standard al muncii si s-au întâlnit cu un altul, inferior celui promis.
Cunosc faptul ca emigrarea este particularizata pentru fiecare caz în parte. Se pare ca, indiferent de circumstantele luarii deciziei de emigrare, aceasta nu este o solutie instant.
Probabil ca, generatia tânara a României de astazi este lamentabil de comoda si disperat de indiferenta, tocmai pentru ca nu cunosc semnificatia cuvintelor "inanitie", "deportare" sau "suferinta" si nu au trait aceste stari în viata proprie.

2) Imigrantii, trei la suta din populatia lumii

În societatea democratica a contemporaneitatii noastre, fenomenul migratiei cunoaste valente necunoscute în vreuna din societatile anterioare. Tocmai liberul arbitru si dreptul la auto-determinare, atât de mult exploatate de societatea sec. XX, a ridicat posibilitatea interpretarii migratiei si ca posibilitate ultima de sanctionare a guvernarii falimentare a unei natiuni. Desfiintarea frontierelor ca si obstacole în calea liberei circulatii a cetatenilor Europei Apusene a fost posibila numai în conditiile stabilitatii economice din tarile semnatare si a oportunitatilor egale de munca si viata. Exista toate motivele sa credem ca situatia imigrantilor, oricare ar fi tara lor de origine, se va schimba dramatic în urmatoarea perioada, iar numarul imigrantilor legali si ilegali va scadea vertiginos.
Peste 191 de milioane de persoane traiau anul trecut în afara tarilor lor de origine, se arata într-un raport al Organizatiei Natiunilor Unite asupra imigratiei internationale. Cei mai multi imigranti traiesc în SUA, Rusia si Germania. Franta se afla pe locul al cincilea, iar Marea Britanie pe locul 9.

3) Între 2 si 4 milioane de români sunt plecati sa munceasca în strainatate, cei mai multi dintre ei au vârste între 20 si 35 de ani, adica se afla în plina perioada fertila. De notat ca, numai în anul 2000, România a alimentat piata internationala a imigrantilor cu zeci si sute de mii de persoane, mai bine de jumatate dintre ei fiind de sex feminin, doar 20% având studii superioare si peste 20% fiind fara studii (!).
Nimeni nu stie exact câti români lucreaza în strainatate, având în vedere ca o buna parte a acestora muncesc "la negru" altii au contracte sezoniere sau, pur si simplu, fac naveta zilnic sau saptamânal, în special în Ungaria. Estimarile merg de la 1 la 3 milioane de persoane. La 01.01. 2005 în Italia erau rezidenti cu acte în regula 249.000 de cetateni români (0,5 % din populatia tarii), a treia comunitate dupa cea albaneza si marocana. În realitate se apreciaza ca este vorba de cca. 1 milion de români. În Spania locuiau anul trecut, cca 300.000 de români cu documente în regula si aproape înca pe atât ilegal. Ei formau a treia comunitate dupa ecuadorieni si marocani si reprezentau peste 1% din populatia totala. Circa 15.000 de români erau rezidenti legal în Franta în 2003, iar în prezent se pare ca sunt de trei ori mai multi.
4) Emigratia - un drept pentru oricine

Prin urmare, atât prin definitia termenului, cât si prin aplicatia lui concreta în istoria umanitatii si prin învatatura biblica, emigratia reprezinta o optiune viabila pentru fiecare persoana. Emigrarea nu este o decizie simpla, mai ales pentru crestinii cu vocatie. Spre deosebire de crestinii de circumstanta, crestinii veritabili iau în discutie nu numai chestiunile financiar, ci si pe cele de factura familiala, spirituala, cu finalitate în cresterea spirituala. Consideram ca situatiile concrete de viata pot sa fie variate, de la un caz la altul, tot la fel cum procesul maturizarii spirituale este specific pentru fiecare crestin în parte. Este necinstit a ne permite sa înfieram decizia unor crestini de a emigra - pot sa fie implicate situatii de viata si de moarte. Indiferent unde am ajunge, ca si crestini nu ne vom putea dezice de onorantul statut de ambasador al lui Dumnezeu printre semenii nostri, considerând ca mesajul crestin poate fi întrupat oriunde. Toate deciziile vietii noastre, incluzând aici emigrarea, reprezinta parte a unui mare întreg. Dumnezeu va folosi si decizia de emigrare, chiar daca se va dovedi nejustificata, pentru un mai mare bine al nostru. Întrebarea fundamentala este: "Esti tu dispus sa calatoresti, sa emigrezi împreuna cu Dumnezeu?". Sa nu ne trezim, însa, ca dintre toti cetatenii României, cei mai nestatornici si mai incapabili sa lupte cu lipsurile sunt tocmai crestinii, care au mandatul si responsabilitatea aceasta.

III. PROBLEMELE EMIGRANTILOR ROMÂNI

1) La locurilor de destinatie

- Migratia internationala joaca un rol important în cresterea populatiei. În anul 2001, excluzând angajarile sezoniere, majoritatea permiselor de rezidenta în tarile membre UE care furnizau date au fost acordate în scopul reîntregirii familiilor, angajarii sau pentru studii. Privind UE în general, aproximativ 40% din numarul total de permise de rezidenta acordat reprezinta permise acordate în scop de munca. În Germania si Spania au fost acordate permise de rezidenta în scopul angajarii în 80% din cazuri, iar în Italia în peste 50% din cazuri.
- Imigrantii contribuie la cresterea economica atât în tarile lor, cât si în "tarile adoptive". Raportul estimeaza ca suma de bani trimisa de catre imigranti în tarile de origine a crescut de la 102 miliarde de dolari în 1995, la aproximativ 232 de miliarde in 2005. Din acesti bani, peste 167 de miliarde au ajuns la tarile în curs de dezvoltare. Clasamentul tarilor în care au intrat cei mai multi bani munciti în strainatate este condus de India, urmata de China si Mexic. România nu se afla între primele 20 de tari.
-Majoritateaimigrantiloracceptaslujberefuzatedeautohtoni.
- Pentru firmele din tarile de destinatie, imigratia înseamna salarii mici si profituri mai mari.
-Pe de alta parte, migratia ilegala aduce profituri de 10-15 miliarde de dolari organizatiilor de traficanti, asa cum arata un raport al ONU. Aproape jumatate din acesta suma este estimata a proveni din tranzitul ilegal spre Europa a aproape 500.000 de persoane, anual!
- Majoritatea imigrantilor ilegali nu au nici o educatie sau calificare, îngrosând considerabil numarul saracilor.
- Copiii nascuti din aceste familii nu au acces oficial la servicii medicale si scoli.
- Cei fara documente muncesc pe salarii mici, fara asigurari si în conditii dificile.
- Cresterea numarului accidentelor de munca în cadrul emigrantilor. În anul 2000, numarul accidentelor de munca în rândul emigrantilor era de 64.707, în timp ce în 2001 acelasi numar a înregistrat o crestere de 11,7% (76.129). Dintre cele 800.680 de persoane care au permis de sedere legal, fiecare al zecelea sufera un accident de munca (9,5%). În 2000 si-au pierdut viata în accidente de munca 101 de straini; acest numar a crescut în anul 2001 la 125 de persoane (o crestere de 23,7%). Numarul accidentelor mortale depinde de conditiile de munca.-Imigrantii care vin în Spania prefera sa spuna "da" în fata altarului unor soti alesi din rândul spaniolilor, mai degraba decât concetatenilor lor.Desi pare greu de crezut, este adevarat. 63% din numarul total de 173.038 imigranti care s-au casatorit în Spania între anii 1996-2004, au facut-o cu persoane care aveau pasaport spaniol, conform datelor oferite.
-Lipsa accesului la ocupare a fost identificata ca cea mai mare bariera în calea integrarii si astfel cea mai importanta prioritate din cadrul politicii nationale a integrarii.
-Lipsa abilitatilor lingvistice si dificultatile legate de recunoasterea abilitatilor profesionale si a calificarilor reprezinta bariere semnificative. Se înregistreaza o serie de demersuri în vederea îmbunatatirii consilierii privind locurile de munca pentru imigranti.
- Capacitatile lingvistice si îmbunatatirea educatiei constituie probleme cheie. Statele membre îsi concentreaza atentia asupra abilitatilor lingvistice ale imigrantilor, iar un numar din ce în ce mai mare de tari aloca fonduri speciale în acest sens.
- Emigrantul român mai mult decât oricare dintre emigranti ajuns în pamântul fagaduintei îsi reface biografia, se "schimba la fata" îi este rusine de originea sa, de tara de bastina de conationalii sai si chiar de credinta stramosilor si se ascunde în necunoscut.
- Aceasta pierdere a identitatii din tara, face pe multi emigranti români, fosti oameni respectabili, seriosi, muncitori si chiar cu frica lui Dumnezeu, din diverse motive, sa îngroase rândul prostituatelor, al hotilor, al cersetorilor, al traficantilor de persoane, a infractorilor de diverse facturi si chiar al criminalilor. - Dar efectele cele mai profunde, si care apoi vor avea ample reverberatii, sunt cele culturale. Multi dintre cei care pleaca sa munceasca trec pentru prima oara granita. Este un fel de ciocnire a civilizatiilor. Unii dintre ei îsi aduc apoi copii, rude, prieteni, înfiinteaza adevarate colonii. În unele zone din Italia, unul din patru nou-nascuti este de origine româna.
2) La locurilor de domiciliu ale emigrantilor

- Forta de munca este decimata de emigratie.Deficitul de forta de munca este real, se simte din ce în ce mai mult, iar explicatia, din pacate, nu sta în cresterea economica;
- Banii trimisi în tara reprezinta pentru familiile ramase acasa, un venit suplimentar, daca nu chiar unicul sprijin financiar,
-Valuta trimisa echilibreaza deficitele produse de importurile masive, facând ca moneda noastra nationala sa nu se devalorizeze ;
-Satele depopulate astazi vor deveni, probabil, atunci când se vor întoarce cei care le-au parasit în cautarea unei slujbe, localitati prospere.
-Dupa 2-3 ani, emigrantii îsi gasesc joburi mai bune, platite cu salariul mediu - de peste 1.500 de euro în UE si îsi fac planuri sa se stabileasca definitiv acolo, cu tot cu familii, depopulând scolile din România ; - Dezinteresul copiilor ramasi acasa fata de scoala si fata de munca în general , având senzatia falsa ca munca în strainatate, la care se gândesc înca de mici, este usoara si aduce multi bani ;
-Efectele negative ale emigrarii se observa si asupra familiilor care de multe ori se destrama sporind numarul divorturilor ;
- Se micsoreaza rata natalitatii ;
- Se încurajeaza viata libertina reducând numarul casatoriilor si cresterea vârstei de întemeiere a familiilor ;
- C e este grav, oamenii se îndeparteaza de biserica, de cele sfinte, de Dumnezeu.
3) Problema copiilor cu parintii plecati.
Cu doua milioane de români la munca în Europa, avem deja un fenomen de amploare. Emigratia românilor în strainatate, la munca, are efecte mai grave decât le-ar fi putut prevedea autoritatile, ori cele peste doua milioane de conationali plecati cu speranta de a-si face un trai mai bun. De-abia acum autoritatile au început monitorizarea fenomenului "Singur acasa". Primele victime ale fenomenului sunt copiii, a caror fragilitate emotionala îi expune la riscuri mari. Doi din trei copii care au parintii plecati la munca în strainatate resimt acut lipsa dragostei acestora. Copiii respectivi, spun psihologii si sociologii, dezvolta personalitati dizarmonice si, în consecinta, este posibil ca, odata ajunsi la maturitate, sa formeze o generatie de adulti cu probleme de integrare sociala.
Copiii ai caror parinti au plecat la munca, în strainatate, orfanii cu parinti, ramân în grija unor mame sau, de ce nu, tati surogat.
Circa 10% dintre acesti copii ramân singuri acasa. În cele mai fericite cazuri, primesc atentia unei rude, mai îndepartate. Vorbim despre copii care învata de la 6-7 ani sa aiba grija de ei si de ce nu, de fratii mai mici. Bogdan, un tânar de 18 ani, a renuntat la prietenii, la distractie, la viata personala. Acum joaca rol de tata pentru cei doi frati mai mici.
Circa 30% dintre copiii ai caror parinti pleaca la munca în strainatate sunt lasati în grija bunicilor, care de multe ori nu prea reusesc sa suplineasca rolul unui parinte. Si bunicii recunosc ca vremurile sunt altele... ca nu mai cresti un copil astazi, asa cum îl cresteai în urma cu 20-30 de ani. Sute de mii de copii au macar un parinte plecat de acasa.
Grupul Scolar "Vasile Sav" din Roman este casa elevilor ei doar pentru câteva ore, cinci zile pe saptamâna. Aici învata 1200 elevi si au 100 de "parinti educativi". Dar acasa, pe câti dintre ei nu-i mai asteapta unul sau ambii parinti? Pe multi, pe foarte multi, pe 259 elevi. 127 dintre ei nu au cui spune mama, 70 dintre ei nu au cui spune tata si mai grav, 62 dintre ei au ramas " singuri acasa".
O zi din viata unui copil cu parinti plecati
Se trezeste dimineata si nimeni nu i-a pregatit micul dejun, cu o mâna manânca ce e la îndemâna, cu cealalta îsi îndeasa în ghiozdan cartile si caietele cu temele poate nefacute. Alege din maldarul de haine ce nimereste si pleaca spre scoala. Daca are chef, ajunge si la ore. Daca se întâlneste pe drum cu "gasca" în care a învatat sa fumeze, amâna pe altadata mustrarile profesorilor. Oricum n-are cine-l laude daca ia o nota mare. Dupa ce pierde toata ziua cu nimicuri amagitoare, se-ntoarce acasa, îi minte pe cei cu care a fost lasat ca n-are teme de facut, mai pierde ceva vreme uitându-se poate la televizor, apoi adoarme întrebându-se când o sa-l sune mama sau tata si daca parintii lui se mai gândesc la el.

Efecte pe termen scurt:
- Pericolul este mai mare la copiii mici, a caror personalitate se formeaza de la început dizarmonic.
-Multi dintre ei au tulburari de somn, devin agresivi, nu au încredere în ei - din cauza lipsei modelului parental.
-Copiii din ciclul primar încep sa minta, sa frecventeze grupuri stradale pentru ca nu mai pot comunica bine cu ceilalti membri ai familiei, încep sa fie agresivi si labili emotional.
- Elevii de gimnaziu, din cauza ca ramân nesupravegheati de parintele de care obisnuiau sa asculte, pot deveni agresivi verbal si fizic, din cauza frustrarilor, a anxietatii si marginalizarii care încep sa se manifeste. Aceste nereguli pot fi recuperate cu consiliere serioasa.
- Un copil din zece chiuleste de la scoala în mod constant dupa plecarea parintilor la munca în strainatate, iau note mici si pot ajunge chiar la abandon scolar.
E drept ca o parte din copiii celor plecati duc o viata mai buna gratie banilor pe care îi trimit parintii. Si totusi, spun psihologii, banii nu tin locul afectiunii.
Efecte pe termen lung:
- Pe termen lung, aceasta generatie de copii lipsiti de iubirea parintilor si de armonia familiala poate deveni una de adulti-problema. Psihologii nu exclud posibilitatea ca unii sa ajunga infractori.
- Agresivitatea multor copii din generatia "Singur acasa", refuzul lor de a accepta ca au probleme, durerea cauzata de lipsa parintilor îi transforma, la maturitate, într-o generatie de adulti neintegrati social.
-Copilul care creste fara parinti sau numai cu unul dintre ei va deveni un adult care nu întelege sensul casatoriei, nu vor avea încredere în institutia casatoriei si, în general, în oameni...
-Psihologii spun ca adultii care au fost în preadolescenta "singuri acasa" vor dori, în general, meserii care sa le aduca bani rapid: fotbalist, fotomodel, cântaret, dansatoare. Cei care au fost abandonati de mici îsi doresc mai degraba meserii prin care sa împarta dreptatea, cum ar fi cea de politist.
- Putini dintre cei plecati cu lunile la munca stiu sa aleaga solutii pentru copiii ramati în tara. Lipsa informatiilor este frapanta, adultii neavând cunostinta de existenta consultantilor, a organizatiilor neguvernamentale de la care ar putea primi câteva sfaturi. Sunt copii care ajung în centre de plasament, pentru ca parintii plecati la lucru peste hotare "au uitat" ca au acasa niste suflete care au nevoie de ei.
4) O alta problema care devine alarmanta:

Tot mai multi tineri din Roman si zona, plecati la munca în strainatate, pentru a strânge banii necesari sa-si cumpere o casa sau pentru a-si asigura un trai mai bun, se întorc acasa cu grave afectiuni psihice. Singuratatea, lipsa celor dragi si volumul mare de munca sunt doar câteva dintre cauzele acestor boli, mentionate de medicul sef al Sectiei psihiatrie Roman, Ionel Tubucanu. Acesta a precizat ca, lunar, patru, cinci noi cazuri sunt luate în evidenta, ceea ce reprezinta un fenomen îngrijorator. Indiferent ca un tânar este sau nu casatorit, îi lipseste acea afectiva si mângâiere din partea celor apropiati. Stim cu totii în ce conditii se munceste în strainatate. S-a constatat ca trei sferturi dintre pacientii care sufera de aceste boli sunt persoane tinere, sub 30 de ani. Cele mai frecvente, ramân tulburarile psihice în rândul femeilor care muncesc în strainatate.
IV SOLUTII

Exista institutii si organisme, atât în tara cât si în strainatate, abilitate sa se ocupe de fenomenul migratiilor, dar acestea nu au în vedere cauzele care duc la emigrarea persoanelor.
Strategia Europeana privind ocuparea fortei de munca are ca scop o mai buna integrare a imigrantilor pe piata muncii si de a reduce diferenta somajului dintre cetatenii statelor membre ale Uniunii Europene si cei din terte tari si insista pe luarea de masuri pentru transformarea muncii nedeclarate în angajare legala.
Sunt încheiate acorduri între România si unele tarile membre UE care reglementeaza si organizeaza numai circulatia fortei de munca.
Masurile care ar trebui luate la nivel central, ar trebui sa fie asigurarea unor venituri decente pentru familiile foarte sarace, acordarea de stimulente financiare sau în natura, dar si marirea numarului de asistenti sociali care sa se ocupe de copii ramasi acasa astfel încât efectele emigrarii asupra lor sa fie cât mai mic.
În Danemarca exista un asistent la fiecare 240 de locuitori. În Finlanda, raportul e 1 la 1.800. In România, e relativ acelasi, daca numaram diplomele, însa mai bine de jumatate din absolventi se orienteaza catre alte posturi. Specialistii se plâng ca în mediul rural foarte multi dintre "referentii sociali" din primarii sunt persoane cu 4-5-6 clase, care habar n-au de protectia copilului, în schimb se pricep foarte bine la tractoare.
În România sunt inspectorate scolare si organizatii neguvernamentale care se ocupa de prevenirea si combaterea traficului de persoane, de micsorarea efectelor emigratiei asupra elevilor, de prevenire a abandonului scolar si a delicventei printre elevii cu parinti plecati.
Dar fenomenul migratiilor contemporane, si în special emigratia româneasca presupune cauze si consecinte multiple si diverse. De aceea masurile si posibilitatile de prevenire si combatere a fenomenelor negative pe care le genereaza sunt numeroase, în functie de fiecare caz în parte. Cea mai buna solutie se afla în fiecare dintre noi implicat în acest eveniment.
Ghidul emigrantului
1. Informeaza-te amanuntit despre:

- Tara unde vrei sa emigrezi: legislatie, limba, obiceiuri, etc.
- Munca pe care vrei sa o faci: locul de munca, conditiile de munca, salariul pe care urmeaza sa-l primesti, etc.
- Locul unde vei trai: locuinta, conditiile de locuit, cu cine vei locui, costul locuintei, etc.
- Hrana zilnica: posibilitatile de a pregati hrana, cine va pregati hrana, costul hranei; etc.
- Sanatate: starea sanatatii, posibilitatea de a rezista fizic la munca pe care o vei face si psihic la stresul provocat de munca, de izolare, de dorul de casa, posibilitatea de a primi servicii sanitare si medicamente precum si costul acestora, asigurarile medicale;
- Posibilitatile de comunicare cu cei de acasa, cu cei la care mergi, cu prieteni si cunostinte, cu diverse organisme si organizatii care ar putea sa-ti foloseasca (ambasada, politie, salvare, biserica, drepturile emigrantilor, asociiatiile de români);
- Posibilitatile de transport din tara la destinatie si retur, iar în tara unde mergi, de la locuinta la locul de munca si retur, etc
- Documentele de calatorie si de trecere a frontierei necesare.

2. Sfatuieste-te cu:

- Familia ta despre: ceea ce vrei sa faci si convinge-te ca si ei sunt de acord cu acest lucru, despre evenimentele neplacute, posibil de a se întâmpla si variante de a le rezolva de la distanta, despre activitatea si comportarea celor ramasi acasa;
- Familia si ia hotarârea împreuna cu ea de a ramâne unita spiritual, oricât de greu ar fi, si de a cauta solutii pentru ea sa fie unita si fizic cât mai curând posibil, astfel ca efectele emigrarii asupra relatiei dintre soti si asupra copiilor sa fie cât mai reduse ;
- Rudele si prietenii pentru a vedea si parerea lor despre intentia ta;
-Alte persoane care au fost sau sunt în aceasta situatie.

3. Pregateste-te spiritual:

- Roaga-te singur si în familie pentru ca Dumnezeu sa te lumineze ca sa iei decizia cea mai buna, pentru viata ta si a familie tale, în situatia concreta de viata pe care o parcurgi; roaga-te pentru ca Dumnezeu sa te întareasca, sa te ajute în aceasta încercare;
- Asigura-te ca în lipsa ta familia va continua sa pastreze legatura cu Dumnezeu ca si cum tu ai fi prezent;
- Informeaza-te despre posibilitatile de a beneficia de servicii religioase acolo unde vei merge;
- Fa o spovada generala împreuna cu familia înainte de plecare;
- Ia cu tine sfântul rozariu si câteva carti religioase la care sa apelezi ori de câte ori ai nevoie;
- Încredinteaza-te în mâinile Domnului cu hotarârea de a nu te îndeparta de El în nici o împrejurare.

4. Pregateste-te material:

Nu ştiu cât de multă importanţă acordăm fiecare din noi comunicării, nu ştiu dacă subiectul propus pentru această temă pare sau nu simplu şi deja cunoscut, în schimb merită să încercăm împreună o reflecţie asupra acestui proces, în speranţa că acest lucru ne va ajuta să îmbunătăţim comunicarea cu ceilalţi şi, de ce nu, cu noi înşine.
Mă întrebam unde ar trebui să caut "rădăcinile" comunicării iar în minte mi-a apărut imaginea albinelor care folosesc un cod foarte ingenios al mişcărilor pe care le descriu în zbor pentru a comunica între ele informaţii despre direcţia, distanţa şi natura hranei.
Aceasta înseamnă că, în absenţa comunicării, albinelor le-ar fi foarte greu, poate chiar imposibil, să-şi satisfacă nevoia de hrană. Rămânând în continuare în lumea necuvântătoarelor, ne putem imagina rolul pe care îl joacă procesul comunicării în satisfacerea nevoii de securitate (spre exemplu, rolul semnalelor de avertizare atunci când se apropie un pericol).
Dar ce rol are comunicarea pentru noi, oamenii?
Se ştie că nevoile fiinţei umane sunt complexe. Abraham Maslow vorbea despre nevoi fiziologice, nevoia de securitate, nevoia de afiliere (apartenenţă, acceptare, afecţiune), nevoia de stimă şi statut, nevoia de autorealizare. Într-o anumită măsură acestea au o bază comună cu cele ale animalelor, dar se diferenţiază net prin modelarea lor culturală.
Ar fi interesant în acest moment să ne oprim puţin şi să căutăm răspunsuri câtorva întrebări:

1. Cum anume comunic eu celor din jur nevoia mea de apartenenţă sau de acceptare ori de afecţiune?
2. Cum folosesc comunicarea pentru a-l ajuta pe cel de lângă mine să-şi satisfacă aceste nevoi?

Aceste întrebări ne vor conduce spre o altă temă de discuţie: care sunt formele comunicării? O clasificare simplă ne va ajuta să distingem comunicarea verbală de cea nonverbală. Pe cale verbală reuşim să comunicăm ideile, să denumim emoţiile şi sentimentele, în vreme ce comunicarea nonverbală îmbogăţeşte capacitatea noastră de expresie prin mimică, gesturi, postură, distanţă şi contact fizic.
Este firesc să ne întrebăm:

1. Ce comunicăm cu mai multă uşurinţă, ideile sau emoţiile?
2. Dacă în şcoală învăţăm în mod special să comunicăm idei, cine ne învaţă să comunicăm emoţii şi sentimente?

Viaţa în societate înseamnă şi comunicare. De aceea noi exersăm comunicarea în fiecare zi, alternând de fiecare dată cele două roluri: cel de "emiţător" şi cel de "receptor". Am fi tentaţi să credem că situaţia de comunicare e similară cu cea a două vase comunicante în care se transmite pur si simplu o cantitate (de informaţie) dintr-o parte în alta. În realitate însă, constatăm că există o diferenţă mare între ce doreşte "emiţătorul" să comunice şi ce primeşte "receptorul". Din cauza dificultăţii de a exprima gândurile în cuvinte, ce spune "emiţătorul" va fi mai puţin decât ce doreşte el să spună. Apoi, din cauza "zgomotelor" contextului în care are loc comunicarea, ceea ce aude "receptorul" va fi mai puţin decât a fost emis şi, continuând, ce va înţelege va fi mai puţin decât ce a auzit, ce va reţine mai puţin decât ce a înţeles, iar ceea ce va accepta, mai puţin decât ce a reţinut.
Ţinând cont de existenţa unor "pierderi" semnificative în transmiterea mesajelor, apare firească preocuparea de a îmbunătăţi comunicarea. Cu alte cuvinte, ce putem face pentru a comunica mai eficient?
În calitate de "emiţători", va fi important să ne clarificăm în privinţa ideilor pe care dorim să le comunicăm, a emoţiilor pe care dorim să le exprimăm, a felului în care ne utilizăm corpul pentru a comunica ideile şi emoţiile dar şi a modalităţii prin care putem afla dacă celălalt a recepţionat bine mesajul transmis (obţinerea feed-back-ului).
Ca "receptori", vom exersa aşa-numita "ascultare activă", adică:
- îl vom ajuta pe celălalt să observe că suntem atenţi la ceea ce comunică (îl privesc, îmi îndrept corpul spre el, mă apropii, înclin uşor capul în semn de aprobare, îi comunic ce am înţeles din ce mi-a spus, cer precizări dacă este necesar sau repet mesajul său dar cu alte cuvinte).
La fel de important este să descoperim care sunt "barierele comunicării". Odată descoperite, vom fi liberi să alegem dacă le vom mai folosi ori nu.
Iată câteva exemple:

1. AMENINŢĂRILE (produc teamă, supunere, resentiment, ostilitate): "Fă aşa, dacă nu ."
2. A DA ORDINE (folosirea puterii asupra altuia): "Nu mai întreba de ce, fă-o fiindcă aşa spun eu!"
3. CRITICA (descurajează iniţiativa): "Nu munceşti destul."
4. INSULTA: "Numai un idiot ar spune asta."
5. ETICHETAREA : "Eşti un leneş."
6. INTEROGAREA: "Ce-ai facut de la 10 la 12? Cât timp ţi-a luat să termini ce aveai de facut? Ce-ai facut după? Unde ai fost?"
7.  LAUDA ÎN SCOPUL MANIPULĂRII: "Dar ţie îţi iese aşa de bine! Nu vrei să-l faci şi pe al meu?"
8. SFAT NECERUT (când persoana nu vrea altceva decât să fie ascultată): "De ce nu faci aşa?"
9. SCHIMBAREA SUBIECTULUI: "Lasă c-o să-ţi treacă. Să-ţi povestesc ce film am văzut aseară."
10. PUNEREA ÎN PRIM-PLAN A PROPRIEI PERSOANE: "Să mă fi văzut pe mine când mi s-a întâmplat."
11. REFUZUL DE A ACCEPTA PROBLEMA: "Nu avem ce discuta. Eu nu văd nici o problemă aici."
12. ÎNCURAJAREA PRIN NEGAREA EXISTENŢEI PROBLEMEI: "Nu fi nervos." "Nu te teme, va merge." "Vei fi bine."

În calitate de părinţi şi/sau de educatori vom constata că avem o mare putere dar şi o mare responsabilitate oferită de cuvânt. Ceea ce aude un copil despre sine din partea unui părinte sau a unui educator va determina un efect de predicţie care se autoîmplineşte. El va ajunge să fie ceea ce spun şi cred părinţii lui că este ("fără minte", "un mincinos", "un leneş" etc.). Deşi intenţiile părinţilor sunt bune (să prevină un eveniment negativ sau înrăutăţirea unei situaţii), prin mesajele lor ei pot determina efecte contrarii.
Câteva exemple :

1. "Şi ce dacă am spart geamul; oricum mama şi tata mi-au spus că nu sunt bun de nimic."
2. "Eşti ca unchiul Ion." (care e la puşcărie)
3. "Ai înnebunit sau ce ai?"
4. "Ce leneş eşti."
5. "Eşti un egoist."
6. "Nu mă mai bate la cap!"
7. "Eşti neîndemânatic."
8. "Habar nu ai pe ce lume trăieşti."
9. "Nu ţii cont de nimic."
10. "Întârzii întotdeauna."
11. "N-ai minte nici cât o ceapă degerată."
12. "Dă-mi lucrul înapoi, obrăznicătură."
13. "Eşti ca taică-tău! De ce nu eşti bun cu fratele tău mai mic?"
14. "E foarte timidă, nu ştiu ce se va face mai târziu."
15. "Nu prea îi merge mintea la şcoală, dar la prostii nu-l întrece nimeni!"
16. "Mă înnebuneşti. Mă doare capul din cauza ta. Vrei să mor?"
17. "Uite ce-i faci mamei tale."
18. "Mai bine nu te năşteai."

Să ne imaginăm aceiaşi părinţi dar care cântăresc mai întâi greutatea cuvintelor înainte de a le rosti.
Ar putea spune:

1. "Ştiu că eşti deştept şi că vei face faţă la matematică dacă te va ajuta cineva."
2. "Corpul tău se reface repede după boală. Odihneşte-te puţin şi te vei face repede bine."
3. "Ai foarte multă energie. Te rog las-o mai încet pentru că eu obosesc mai repede."
4. "Ai fost foarte grijuliu cu copilaşii aceia. Chiar te-au plăcut."
5. "Băiete, ai multă imaginaţie. Îmi place ce ai făcut."
6. "Cânţi extraordinar. Ai o voce deosebită."
7. "Îmi place cum ai făcut asta."
8. "Te-ai comportat ca un copil mare."
9. "Chiar dacă ai greşit, ai învăţat ceva din asta."
10. "Tu eşti un copil bun, dar acum ai făcut ceva rău. Acum sunt sunt supărat."
11. "Am încredere că tu o să-ţi respecţi promisiunea."
12. "Pentru că ai greşit trebuie să plăteşti. Dar asta nu înseamnă că nu te iubesc."
13. "Faptul că ai minţit mă face să am îndoieli în legătură cu ce-mi spui tu, dar eu aş vrea să am încredere în tine."
14. "Îţi cer ajutorul pentru că ştii să faci asta foarte bine."

Este evident că aceste expresii transformă comunicarea într-un excelent instrument pe care îl putem folosi în educarea copiilor, ajutându-i pe aceştia să se simtă iubiţi şi acceptaţi.
Cum altfel am putea încheia încercarea noastră de abordare a unei teme atât de vaste şi de generoase decât prin intermediul unei metafore. Anthony De Mello a reuşit să surprindă "greutatea" cuvântului într-o poveste simplă dar plină de tâlc:
Povestea vulturului
Un bărbat a găsit într-o zi un ou de vultur. L-a luat şi l-a pus în cuibul unei găini din ograda sa. Odata cu puii de găină a ieşit şi puiul de vultur iar acesta a crescut împreună cu ei.
Toată viaţa lui, vulturul a făcut ceea ce făceau şi găinile de curte, scurmând pământul dupa viermi şi insecte, gândindu-se că şi el e găină.. Într-o zi, văzând o pasăre pe cer, a început să dea din aripi şi chiar a reuşit să zboare câţiva metri în aer. Când au văzut aceasta, păsările din curte au început să râdă spunându-i că degeaba încearcă să imite zborul păsărilor...oricum nu va reuşi pentru că nu este altceva decât o găină...iar găinile nu zboară.
Anii au trecut si vulturul a îmbătrânit. Într-o zi a văzut o pasare mare şi impunătoare deasupra lui, pe cer. Ea zbura cu măiestrie în bătaia vântului, dând cu forţă din aripile sale puternice şi aurii. Bătrânul vultur s-a uitat în sus cu teama dar şi cu respect. "Cine e această pasăre?" a întrebat.
"Acesta e vulturul, regele păsărilor" au răspuns păsările de curte. "El aparţine cerului. Noi aparţinem Pământului pentru că suntem găini. Astfel, vulturul a trăit şi a murit ca o găină, pentru că asta i s-a spus că este."

"Contracepţia ar trebui să fie denunţată ca fiind un
rău inexprimabil sau ca un act blasfemiator ce
reneagă puterea creatoare a lui Dumnezeu".
(Kevin Hume, profesor de obstretică la Universitatea din Sidney)

Definiţia contracepţiei a fost dată în Enciclica Humanae vitae astfel: "orice acţiune, care fie în programarea actului conjugal, fie în săvârşirea lui, fie în dezvoltarea consecinţelor sale naturale, îşi propune ca scop sau ca mijloc, să facă imposibilă procrearea." (HV10)

Metodele contraceptive sau artificiale de reglementare a sarcinii sunt instrumente care fac o manipulare, o distrugere temporară a factorilor biologici de procreere. Persoana sau soţii se limitează doar să aleagă instrumentul adecvat pentru un anume tip de manipulare pe care intenţionează să o realizeze. Odată făcută această alegere se încredinţează total instrumentului, responsabilitatea fiind atribuită exclusiv functionalităţii bune sau rele a instrumentului şi nu celui care îl utilizează. În folosirea mijloacelor contraceptive persoana se leagă, se condiţtionează de instrument, de fapt nu există un spaţiu pentru o libertate de acţiune şi de responsabilitate personală procreativă.

Contracepţia este inseparabil legată de starea moral-spirituală a unei părţi a Europei şi aproape a întregii lumi industrializate contemporane. Ea a provocat mari transformări sociale şi ideologice. Pentru prima dată în istoria omenirii s-a ajuns la o despărţire de mari proporţii între sexualitate şi procreaţie. Această ruptură, aparţinând până acum doar sferei private, a năvălit deodată în domeniul public. S-a promovat dreptul la uzul liber al sexualităţii conducând la sfărâmarea tuturor hotarelor anterioare.

Principiul plăcerii a căpătat prevalenţă faţă de finalitatea biologică a sexualităţii, procrearea. Valul de pornografie a pregătit teoretic acest proces, anticonceptionalele l-au realizat practic. În cadrul acestei desfăşurări de fenomene, s-a produs ceva cu totul nou: reglementarea concepţiei a ajuns sa fie aproape total medicalizată; medicul, protectorul vieţii până atunci, s-a transformat pe negândite, şi la început involuntar, într-un important factor de codecizie la împiedicarea vieţii şi un monstruos reducător al numărului de naşteri.

Nu a fost greu să se câştige pentru acest proiect corpul medical, sugerându-i-se acestuia şi, de altfel întregii populaţii, cuvântul de ordine: "mai bine să previi decât să avortezi". În acelaşi timp a fost propagată - chiar de unii teologi, din pacate - ideea "răului mai mic".

Avortul a fost propagat aproape concomitent, în toate tările occidentale, sistematic şi gradat, cu toate mijloacele la dispoziţie, inclusiv prin minciuna si manipulare verbală. În prima faza, au fost încălcate în mod intenţionat prevederile legale în domeniu, apoi acestea au fost înlăturate de factorii puterii legislative şi astfel a fost distrusă conştiinţa asupra demnităţii şi a dreptului inalienabil la viaţă al copilului nenăscut.

Medicul american Dr. Bernhard Nathanson, care odinioară  a efectuat personal 60.000 de avorturi şi care în prezent se numără printre cei mai hotărâţi adversari ai avortului, ne arată cum el însuşi şi alţii au folosit statistici false pentru deformarea opiniei publice: "Noi falsificam numărul avorturilor ilegale. Ştiam bine că numărul total al avorturilor ilegale din SUA se ridica aproximativ la 100.000. Însă cifra pe care o prezentam în mod repetat !!! - publicului şi mediilor de informare era de un milion. În urma avorturilor ilegale mureau anual între 200 şi 250 de femei. Cifra pe care o reluam constant şi o furnizam mediilor de informare era de 10.000. Aceste cifre începeau să marcheze conştiinţa publică în America." Şi astfel s-a ajuns la adoptarea legii avortului şi la pătrunderea anticoncepţiei.

Anticoncepţia şi avortul se află în strânsă legătură. Nu numai în planul mecanismului de acţiune (aşa cum se va vedea în continuare), ci mai ales din punct de vedere ideologic şi psihologic. Anticoncepţia urmareşte să prevină venirea pe lume a copilului. Astfel se formează şi se dezvoltă o intensă concepţie negativă despre copil, se cristalizează rapid imaginea copilului-duşman, fenomenul nedorit care însoţeşte sexul. Şi atunci când în ciuda anticoncepţioanalelor acest fenomen asociat se produce, el este respins şi îndepărtat prin avort. Promotorilor contracepţiei le era bine cunoscută realitatea că nici un anticoncepţional nu poate oferi garanţia absolută, ultima soluţie fiind numai avortul. Astfel încât avortul este necesar ca asigurare a contracepţiei şi de aceea este propagat în mod egal. Şi aici se vede înşelătoria sloganului : "mai bine să previi decât să avortezi", care împreună cu "a te păzi este un rău mai mic" ca şi multe altele sunt toate manipulări de limbaj făcute cu scopuri precise. Ce efect au aceste ideii?

În primă fază provoacă o relativizarea a ceea ce este etic şi moral. "Răul mai mic" pune în umbră faptul că "nu este îngăduit să facem nimic negativ pentru a obţine ceva pozitiv". Cu această relativizare a ideilor morale s-a urmărit în stil mare o etică "eliberată" de valori. Este considerat inadmisibil să-i impui cuiva propriile tale concepţii valorice, chiar dacă ele sunt juste. Aşa a apărut medicina a-valorică, medicina fără etică, în care pacientul poate dori orice - medicul este doar executantul neutru, neconstrâns de consideraţii moral-valorice.

Un alt factor care a ajutat emoţional cât şi ideologic la instalarea anticoncepţiei moderne a fost ideea stăvilirii "suprapopulării" şi ea o minciună.

Mijloacele contraceptive

Coitus interruptus este metoda retragerii bărbatului şi ejacularea în exteriorul corpului femeii. Această metodă poate avea urmări nefaste asupra cuplului deoarece creează o stare de anxietate şi tensiune psihică şi, pe termen lung, poate provoca dereglări în sfera sexualităţii ca: impotenţa la bărbat şi frigiditate la femei.

Spirala  sau steriletul este în primul rând un mijloc abortiv timpuriu şi reprezintă un obiect introdus în uter prin care se urmăreşte producerea intenţionată a unei congestii de iritaţie în ţesutul uterin, împiedicând implantarea embrionului. Spiralele moderne conţin în materialul lor şi substanţe spermicide.
Efectele secundare sunt:

• infecţiile, mai ales în zona trompelor uterine, ceea ce conduce adesea la închiderea lor şi deci la sterilitate. Datorita acestor infecţii apare un mare pericol de sarcină extrauterină (de 10 ori mai frecventă decât la femeile fără spirală) şi sarcină ovariană (de 4 ori mai frecventă).
• perforatiile uterului, însoţite de pericolul rănirii peretelui intestinal.
• sângerările şi durerile.

In SUA, din cauza acestor factori de risc, din 1987 spirala a fost retrasă de pe piaţă, în schimb se continuă exportul ei.

Codom-ul sau prezervativul are un coeficient de eşecuri în evitarea sarcinilor de 3 %.  (dupa prof. dr.med. Josef Roetzer) Odată cu masiva răspândire a bolii SIDA a fost propagat de stat masiv, deşi ar trebui să se recunoască un coeficient ridicat de eşecuri şi în evitarea propagării SIDA. Medicul ginecolog Pritz, din Munchen, a stabilit prin calcule statistice că 100 de bărbaţi infectaţi cu SIDA infectează anual 35 de femei, dacă aceştia utilizează în exclusivitate prezervativul. Este deci clară iresponsabilitatea celor care susţin prezervativul ca o protecţie împotriva SIDA.

Spermicide sub formă de supozitoare, saruri, alifii, spray-uri, tampoane.
Acestea sunt substanţe chimice destinate uciderii spermatozoizilor. Datorită lor se pot produce leziuni moleculare în spermatozoizi şi modificări ale structurii ADN. În cazul unei fecundări, acestea conduc la malformaţii ale zigotului. Până în prezent nu s-au semnalat, totuşi, născuţi cu malformaţii, pentru că, oricum, embrionii astfel apăruţi se elimină, de regula, prin avort timpuriu. Aşadar, şi în acest caz ne aflăm în faţa unui efect abortiv, care nu fusese identificat ca atare până în prezent.

Se realizează pe cale chirurgicală existând două tehnici operaţionale: laparotomia, cu deschiderea cavităţii abdominale şi laparoscopia, când intervenţia este realizată prin examinarea vizuală a cavităţii abdominale.

Efecte secundare: intervenţia nu este lipsită de riscuri şi aceasta mai ales în cazul femeilor, la care este necesară anestezia totală şi deschiderea abdomenului. Pericole deosebite prezintă închiderea trompelor prin laparoscopie; dubla introducere a instrumentelor în abdomen, fără control vizual, orbeşte, poate produce, de exemplu, răniri ale vezicii urinare, intestinelor şi pe traiectul vaselor sangvine, etc.

Urmări pe termen lung ale sterilizării: Sarcini extrauterine (acestea survin în urma unor eşecuri în sterilizare), tulburări ale ciclului menstrual, tulburări psihice care cresc de 2-3 ori în numai 10 ani de la intervenţie.

Efectele exercitate de pilulă sunt:

1.  inhibarea eliberării ovulului

Intenţia iniţială a inventatorilor pilulei era inhibarea ovulaţiei prin imitarea procesului ciclic cu componente de estrogen şi progesteron în doză ridicată.  Tipurile de pilulă produse la început corespundeau acestui model într-o mai mare masură prin conţinutul enorm de mare de estrogen şi progesteron. Din cauza ratei înalte de efecte secundare, procentul de hormoni a fost micşorat continuu. Scăderea numărului de hormoni a condus la o creştere a numărului de ovulaţii care nu au putut fi împiedicate.

2.  uciderea ovulului fecundat prin împiedicarea implantării

Endometrul este modificat în sensul alterării sau uscării lui devenind astfel incapabil să primească ovulul fecundat.

3. modificarea mucusului cervical

Este cunoscut faptul că în ciclul natural progesteronul îngroaşă mucusul cervical şi creează astfel o anumită barieră pentru ascensiunea spermatozoizilor. Acest fapt îl produce şi pilula dar, creşterea vâscozităţii nu este deplină, situaţie dovedită de sarcinile care apar la femeile care-şi administrează pilula, cazurile fiind în continuă creştere numerică în ultimii ani datorită preparatelor cu doze tot mai mici.

4.  incetinirea transportului ovulului fecundat in trompele uterine si deci ovulul fecundat moare înainte de a se putea implanta.

1. Efecte cardiovasculare şi cerebrovasculare (infarct cardiac, imbolnaviri ale sistemului circulator, hemoragii cerebrale, etc).
2. Favorizarea de infecţii, sterilitate şi urmări pentru starea de sarcină şi pentru urmaşi, rata crescută de naşteri premature.
3. Riscul de cancer la colul uterin,  uter, ovare, sân, piele, ficat.
4. Tumori benigne: cervix, ovare, sân, ficat.
5. Modificări stomacale şi intestinale, este favorizată formarea de pietre la vezica biliară.
6. Tulburari oculare: inflamaţia nervilor optici, picături de sânge în ţesutul ocular.
7. Malformaţii ale embrionului - din cazurile de malformaţii care apar 48% sunt tulburări cromozomiale şi 30 % multiplicări ale seriei cromozomiale peste numărul normal.
8. Tulburări psihice care presupune înrăutăţirea afectivităţii, impulsivitate crescută, stare de spirit depresivă, mergând până la depresia propriu-zisă.
9. Tulburări în sfera sexualităţii.

Aceleaşi efecte secundare le au şi anticoncepţionalele injectabile sau sub formă de implant.

Pilula "de a doua zi" are o doza mare de hormoni şi cu un efect abortiv clar. Efectele secundare sunt cele mentionate anterior, dar mult amplificate.

Ca o concluzie la cele de mai sus citez dintr-un raport al Consiliului Pontifical Pentru Pastorala Familiei din 1997: "niciodată până acum nu s-a administrat un produs farmaceutic atât de puternic, cu atât de multe efecte necunoascute unor oameni sănătoşi, fără ca să existe necesitatea din punct de vedere medical; niciodată pana acum nu s-a mai permis prezenţa în comerţ a unui produs farmaceutic cu atât de multe şi grave efecte secundare cunoscute ca în cazul anticoncepţionalelor; niciodată pana acum un  produs farmaceutic nu a adus atâţia bani industriei farmaceutice."

Câteva urmări ale contracepţiei

• Contracepţia modernă a făcut posibil un libertinaj al sexualităţii fără frâne, în sensul rupturii dintre sexualitate şi procreare. Sexualitatea a devenit bunul de consum numărul 1 şi a găsit locul în afara cuplului conjugal în urma unei eliberări juridice a pornografiei impusă şi intenţionată politic. Consecinţa directă a fost că vârsta primelor contacte sexuale la tineri a coborât drastic.

2. Avortul nu a putut fi îndiguit prin contracepţie, cum s-a crezut iniţial, frecvenţa lui a crescut tocmai în ţările cu mai mare acceptare a anticoncepţionalelor. A devenit un mijloc de anulare a cazurilor de esec în folosirea anticoncepţionalelor. Astfel încât deviza " mai bine să previi decât să avortezi" devine tot mai evident o minciună.
3. Creşterea bolilor transmise sexual datorate libertinajului sexual şi deci un număr sporit de sarcini extrauterine şi cazuri de sterilitate. Astfel s-a creat terenul pentru medicina de reproducere artificială şi prin aceasta ruptura dintre procreare şi sexualitate. Este posibil ca la extinderea SIDA să fi contribuit şi anticoncepţionalele datorită slăbirii apărării imunitare.
4. Masive scăderi demografice în tările industriale care au devenit populaţii muribunde.

Şi cu toate acestea ştiinţa caută noi forme de perfecţionare a uciderii  copiilor nenăscuţi, există acum un veritabil holocaust al nenăscuţilor. Se poate spune că marea tragedie a veacului în care trăim este sărăcirea în vieţi omeneşti, care ar fi trebuit să se nască şi au fost impiedicate de la aceasta.

Se împlinesc în curând 40 ani de când Papa Paul al VI-lea a publicat Enciclica Humanae vitae în care condamna avortul şi contracepţia. A fost documentul papal cel mai contestat şi cel mai criticat din secolul al XX-lea. Dar acum se poate vedea câtă dreptate avea Papa Paul al VI-lea. Iar in enciclica Familiaris consortio Papa Ioan Paul al II-lea a declarat ca "iubirea conjugală trebuie să fie pe deplin umană, exclusivă şi deschisă vieţii". Este o învăţătură ce nu poate fi modificată niciodată, si de aceea Papa a scos-o în afara oricărei discuţii teologice. A lua o atitudine contrară, spunea Papa, înseamnă a-i nega lui Dumnezeu "puterea de a decide în ultimă instanţă venirea la existenţă a unei persoane umane". Prin invatatura sa, Biserica urmareşte, de fapt să salveze persoana umană.

Trebuie spus că există o mişcare mondială de căutare a unei vieţi naturale în mijlocul unei tehnicizări excesive. Reglarea naturală a concepţiei trezeşte un interes tot mai larg. Procrearea responsabilă nu se poate realiza prin contracepţie, ci prin înfrânare periodică, adică folosirea metodelor naturale de reglementare a sarcinii.

Bibliografie

1. Enciclica Humanae vitae
2. Enciclica Familiaris consortio
3. Pr. Isidor CHINEZ - curs "Etică sexuală"
4. pr. Claudiu DUMEA - Omul între "a fi" sau "a nu fi" probleme fundamentale de bioetica
5. dr. med. Rudolf EHMANN - extras din textul conferinţei susţinută la Dresda la Congresul Internaţional "Federaţia Mondială a Doctorilor care Respectă Viaţa Umana", 1990

prof. Maria Andrici 

PLANURILE CREATORULUI

"A făcut Dumnezeu pe om după chipul său, l-a creat după chipul lui Dumnezeu, bărbat şi femeie i-a creat pe ei. Şi i-a binecuvântat Dumnezeu şi a zis:creşteţi şi vă înmulţiţi şi umpleţi pământul şi supuneţi-l.,,
(Geneză 1, 27-28 )

Dumnezeu în nemărginita Sa iubire a creat lumina, Soarele, Luna şi stelele, apa şi uscatul, plantele, peştii şi animalele. Totul era numai energie, numai viaţă. Lipsea totuşi ceva . . . sau mai bine zis . . .cineva! Nu era cui să-i cânte ciocârlia, să-i surâdă florile şi să-i rodească pomii. Lipsea ,,raţiunea,, fiinţa conştientă, care să soarbă în suflet, toate aceste frumuseţi, care să le înţeleagă şi care mai apoi să se ridice pe aripile rugăciunii, la Acela care a făcut toate acestea.

Ideea perfectă de "om" a apărut în momentul când Dumnezeu a creat primul bărbat şi prima femeie, amândouă fiinţe perfecte în sine dar, cu particularităţi specifice fiecărui sex. Cele două sexe sunt menite să fie nedespărţite şi tocmai de aceea a aşezat Creatorul pe prima femeie lângă primul bărbat şi a format prima familie la începutul lumii.
Dar Dumnezeu a avut planuri şi mai sfinte şi mai tainice prin crearea celor două sexe, căci prin aceasta a dat oamenilor puterea de a crea, a voit ca omul să preia o parte din opera Sa creatoare, pentru ca astfel să completeze lipsa pe care moartea o cauzează zilnic în rândul oamenilor.

Dumnezeu a creat un singur bărbat şi o singură femeie. Şi atunci intervine întrebarea: Dar pe ceilalţi oameni cine i-a făcut? Cum au ajuns ei în viaţă? Şi cum am ajuns şi eu în viaţă? Cum se nasc copiii? Iată câteva din întrebările care frământă mintea fiecărui copil, tânăr.

Învăţaţii împart lumea în două grupe mari: fiinţe şi lucruri. Fiinţelor (plante, animale omul) Dumnezeu le-a dat o putere deosebită, prin care dau naştere la fiinţe noi, mai mici, dar asemănătoare. Planta rodeşte plante noi, animalului i se nasc pui, iar omului copii, pentru ca să se completeze  încontinuu stricăciunea provocată de moarte.

Aşadar, Dumnezeu a dat puterea generatoare, creatoare: acea putere misterioasă, ce aparţine numai lui Dumnezeu, prin care ei pot să aducă viaţa pe pământ, în bărbat a aşezat spermatozoizi iar în femeie ovule, din care să apară un om nou. Această putere, această sămânţă a vieţii este puterea sexuală. În copii ea este latentă, cum sunt mugurii în gerul iernii şi nu e cunoscută de ei, decât când ajung la vârsta adolescenţei.

Dumnezeu permite unirea celor două sexe şi folosirea organelor genitale, dar numai după legile date de el, în societatea indisolubilă până la moarte, care este familia, dar şi aici numai cu scopul de a lua parte la opera de înnoire a neamului omenesc, sau cel puţin să nu excludă acest scop.  Însuşi Dumnezeu a orânduit astfel, spunând primilor oameni în Paradis: ,, Creşteţi şi vă înmulţiţi!,, Biblia vorbeşte şi în alte locuri despre acest proces care se numeşte unire sau raport sexual, atunci când spune că ,,Amândoi vor fi un singur trup,, Acest act însă, ar fi un păcat grav, dacă s-ar săvârşi în afara unei căsătorii legitime.

REGULI  DE  BAZĂ

• Sexualitatea umană este o taină sfântă care trebuie prezentată după învăţătura doctrinei şi moralei Bisericii, având drept suport iubirea creatoare pe care Dumnezeu a revărsat-o în om.
• Trebuie prezentate copiilor şi tinerilor doar informaţii potrivite cu stadiul dezvoltării proprii şi ţinând cont de unicitatea fiecărui copil.
• Prima responsabilitate a părinţilor este aceia de a-i face pe copii să se simtă iubiţi. Această iubire trebuie să fie necondiţionată, exprimată prin vorbe, gesturi şi fapte. S-a constatat că majoritatea copiilor care au complicaţii  sexuale, provin din familii unde au fost lipsiţi de atenţie şi de grijă; sau au crescut într-o atmosferă de teamă, de supunere; sau de exigenţă excesivă ori de capricii.
• Comunicarea părinte - copil este esenţială în demersul educaţional şi trebuie să fie bazată pe deschidere, încredere reciprocă şi respect de sine şi faţă de ceilalţi.
• Asigurarea unui cămin plin de dragoste şi fericire, unde relaţia soţ - soţie are întâietate asupra celei părinte-copil, ea fiind un model de viaţă pentru copil. În dialogul cu copii nu trebuie să lipsească niciodată sfaturile potrivite pentru a-i ajuta să crească în iubirea faţă de Dumnezeu şi faţă de aproapele.

CINE TREBUIE SĂ FACĂ EDUCAŢIA SEXUALĂ?

        Părinţii sunt cei mai în măsură să dea educaţie sexuală copiilor lor, pentru că ei îi iubesc cel mai mult şi le pot crea atmosfera de intimitate, de apropiere sufletească, acasă, în sânul familiei.

Experienţa arată că acest dialog se dezvoltă mai bine, când părintele care comunică informaţiile este de acelaşi sex cu copilul sau tânărul. Părinţii nu  trebuie să se simtă jenaţi deoarece şi sexualitatea face parte din viaţa umană. Dacă se evită răspunsul, copilul va sesiza că ceva nu este în regulă, că s-a apropiat de o zonă interzisă şi va începe şi el să o evite. Cu toate acestea curiozitatea lui nu va fi cu nimic mai mică! El va încerca să afle pe ascuns şi din orice sursă cât mai multe amănunte despre sex, şi asta numai din cauza tăcerii părinţilor.

Dacă părinţii lipsesc, persoanele cele mai potrivite pentru a le da educaţie copiilor sunt cele în care copiii au încredere şi sunt apropiate familiei (bunici, rude).
Un rol important în această educaţie o are şi şcoala, în special profesorul de religie, care va şti cel mai bine să pună în valoare sexualitatea umană în contextul credinţei, având în vedere planul lui Dumnezeu.

CUM TREBUI SĂ-I SPUN?

• TREPTAT  - începeţi să oferiţi informaţii în continuu, chiar din primii ani ai copilăriei, până când devine adult, conturând treptat o imagine din ce în ce mai completă despre acest subiect.
•  SIMPLU  - răspundeţi la întrebarea lui în cel mai simplu mod posibil. Dacă vrea să afle ceva în plus, lăsaţi-l să vă pună o a doua întrebare. Satisfaceţi-i curiozitatea şi atât. Prea multe detalii, oferite prea devreme, îl fac să nu mai priceapă nimic.
• SCURT  - găsiţi un răspuns scurt, care să răspundă exact la întrebarea din acel moment. Un discurs prea lung îl va face să-şi piardă interesul şi să caute răspunsul în altă parte.
• DIRECT  - daţi răspunsul pe loc, făra ezitări, pentru ca, copilul să se convingă că nu e nimic rău, ruşinos sau interzis.
• CORECT  - nu-l păcăliţi pe copil cu o poveste oarecare! Mai devreme sau mai târziu va vedea că cei din jur ştiau adevărul înaintea lui şi se va simţi trădat, umilit, nesigur de el şi de dumneavoastră ca sursă de informare.
• SPUNEŢI  LUCRURILOR PE NUME! - folosiţi limbajul ştiinţific, folosind cuvinte ca penis, vagin, ovare, testicole în explicaţiile dumneavoastră legate de transformările sau funcţiile organismului aşa  după cum folosiţi stomac, intestine, limbă. Copiii se vor obişnui cu ele de la început şi le vor folosi la rândul lor natural, cum vor folosi şi alte cuvinte precum dinozaur, navetă spaţială, etc.

CÂND TREBUIE SĂ-I SPUN?

• Găseşte timpul potrivit pentru a vorbi.
• Dacă micuţul îţi pune multe întrebări despre sexualitate, atunci înseamnă că a venit momentul.
• Acordă-i copilului un timp special pentru a-i răspunde la întrebările lui despre sexualitate: "De dimineaţă m-ai întrebat despre anumite lucruri, acum că e linişte în casă, putem să discutăm".
• Dacă copilul ajunge în pragul pubertăţii şi nu pune nici una din întrebările obişnuite legate de transformările organismului său, ajutaţi-l, pentru ca atunci când va ajunge la pubertate să fie pregătit să înţeleagă şi să le accepte.

CE TREBUIE SĂ-I SPUN?.

          Educaţia sexuală trebuie începută din primii ani ai copilăriei, dar informaţiile legate de sexualitate trebuie transmise treptat,  ţinându-se cont de personalitatea fiecăruia în parte, dar şi de principalele etapele de dezvoltare a copilului.

I. ANII INOCENŢEI  (5 ani până în pragul pubertăţii)

• Este  o perioadă de linişte şi seninătate din punct de vedere sexual când copilul se simte bine cu trupul său şi cu funcţiile sale.
• Ei învaţă din exemplul adulţilor şi din experienţa familială, ce înseamnă să fii femeie  sau bărbat şi ce rol are fiecare.
• Sunt anii cei mai potriviţi pentru a stabili o relaţie bună cu părinţii bazată pe încredere şi deschidere.
• Primele informaţii despre sex pe care trebuie să i le oferim unui copil în această perioadă, nu se referă la sexualitatea genitală, ci la sarcină şi la naşterea unui frăţior sau a unei surioare. Aceste informaţii trebuie să fie simple şi să trezească uimire în faţa lucrării creatoare a lui Dumnezeu.
• Este o perioadă magică când poveştile cu final fericit şi cu personaje pe măsură, încântă gândirea şi trezeşte dorinţa de a se afla în pielea acestora.
• Copiii ajunşi la 6 ani sau înainte de această vârstă sunt intrigaţi în mod frecvent: ,,Cum se naşte frăţiorul meu? ,, Dacă părinţii ştiu să le ofere copiilor o instruire adevărată, demnă şi graduală, satisfăcându-le curiozitatea şi lăsând drum liber altor întrebări, ei simt o mare bucurie, iubindu-i şi mai mult pe cei care le-au dat viaţă. În felul acesta, devin imuni la devierile sexuale, mai puternici şi apăraţi de pericolul de a fi corupţi.
• Părinţii pot observa la copii de vârste fragede debutul unei activităţi genitale instinctive. Copilul nu trebuie judecat represiv, ci corijat cu blândeţe, pentru ca acele atitudini să nu devină mai târziu păcătoase. Este important ca refuzul acestor atitudini contrare demnităţii persoanei şi curăţiei, să fie justificat prin argumente adecvate, valabile şi convingătoare atât pe plan raţional cât şi în cel al credinţei.

• Pubertatea (începe între 8 - 12 ani)
• Este faza iniţială a adolescenţei în care părinţii sunt chemaţi să fie atenţi în special la educaţia creştină a copiilor: este momentul auto-descoperirii, timpul când izvorăsc sentimentul dragostei, impulsuri biologice de sexualitate, timpul dorinţei de a fi împreună cu alţii.
• Părinţii trebuie să fie deosebit de atenţi la evoluţia copiilor şi la transformările lor  fizice şi psihice, decisive pentru maturizarea personalităţii lor. Este o perioadă importantă pentru educarea în spiritul curăţiei, deci modalitatea de a da informaţii asupra sexualităţii trebuie raportată la această valoare.
• Părinţii trebuie să aibă în vedere consecinţele nefaste ale nerespectării intimităţii actului conjugal propriu asupra copiilor, care oricând pot percepe şi interpreta acţiunea lor.
• Este perioada în care cerinţa educativă  include şi aspectele genitale, iar părinţii trebuie să le ofere explicaţii mai amănunţite asupra sexualităţii, într-o relaţie de încredere şi de prietenie.
• Aceasta e vârsta la care copii încep, de obicei, să pretindă respectarea intimităţii, mai întâi pe a lor, apoi pe a celor din jur, iar părinţii trebuie să respecte această nevoie de intimitate.
• Problemele de anxietate îşi fac apariţia în viaţa lor şi trebuie tratate cu seninătate şi delicateţe.
• O mulţime de probleme şi întrebări încep să-i frământe : Ce se întâmplă cu mine ? Am vre-o boală ? Ar putea fi cancer ? Ceva nu este în regulă cu trupul  meu ? Sau  întrebări de genul: De ce nu cresc şi eu ca ceilalţi ? Eu nu am menstruaţie şi colegele mele au. Sunt mai scund şi decât fetele, ce mă fac ?  Ceilalţi se bărbieresc iar eu nu am nici puf ? Toate aceste întrebări şi probleme provin din ignoranţa celor care trebuia să-i educe sau din informaţii greşite primite.
• Încep să fie atraşi tot mai mult de cei de sex opus.
• Trebuie atenţionaţi de posibilele întâlniri primejdioase cu oameni cu tendinţe bolnave care doresc să-şi satisfacă instinctele sexuale, încercând să le câştige încrederea prin vorbe prieteneşti, mici cadouri sau plimbări cu maşina.

PUBERTATEA LA FETE

• Creşterea sânilor şi primele fire de păr în zonele intime anunţă faptul că fetiţa începe procesul maturizării sexuală. În curând se va confrunta cu un eveniment extrem de important în viaţa ei: menstruaţia.
• Găsiţi un moment de intimitate cu fetiţa şi explicaţi-i că în curând nu va mai fi copil: va deveni domnişoară. Încet-încet se vor petrece transformări în corpul ei care sunt perfect normale şi mai ales foarte necesare pentru viaţa ei în viitor.
• Dacă aţi lămurit-o deja de unde vin copiii folosind termeni ştiinţifici, îi va veni uşor să înţeleagă acum că uterul ei se pregăteşte pentru când va adăposti un bebeluş. El  are în interiorul lui un fel de aşternut făcut din apă, piele moale şi puţin sânge. În fiecare lună, dacă în el nu se află nici un bebeluş uterul schimbă aşternutul, iar cel vechi se scurge încetul cu încetul prin vagin. Arată ca nişte picături de sânge, este curat şi sănătos şi se numeşte menstruaţie. În perioada premergătoare menstruaţiei apar uşoare tulburări fizice (iritabilitate, nervozitate, dureri de cap, depresii) dar care trec uşor. Apariţia menstruaţiei semnalizează că organismul ei se pregăteşte să colaboreze cu Dumnezeu la crearea unei vieţi noi.
• Ajutaţi-o pe fetiţă să înţeleagă importanţa, bucuria şi mândria legate de întemeierea unei familii. Din acest moment ea poate deveni oricând mamă, dar întemeierea unei familii este un lucru mult mai serios.
• Explicaţi-i importanţa igienei intime mai ales în timpul menstruaţiei, şi arătaţi-i cum să folosească bandajele igienice pentru a se proteja eficient.
• Arătaţi-i că respectul pentru propriul său corp este extrem de important atât pentru sănătatea şi fericirea ei actuală, cât şi a familiei ei viitoare. Acest respect trebuie să se concretizeze şi într-o atitudine decentă, creştinească în relaţiile cu ceilalţi.
• Încurajaţi-o să vă împărtăşească toate modificările pe care le observă în legătură cu organismul ei.

     PUBERTATEA LA BĂIEŢI

• Încurajaţi-l pe băiat să stabilească la pubertate o relaţie mai strânsă cu tatăl, un unchi sau un frate mai mare care să-i povestească despre schimbările ce vor avea loc în corpul lui atunci când e pe cale să ajungă bărbat, pentru ca să preîntâmpine efectul pe care îl pot avea discuţiile de la colţ de stradă cu puşti din cartier sau alte persoane care nu sunt bine informate.
• Băiatul are un trup nou, creşte foarte repede, apar schimbări de dimensiune, forţă  şi coordonare a organismului, apare părul pe corp, încep să-i crească organele sexuale, vocea începe să se schimbe, apar coşurile şi punctele negre pe faţă,etc.
• Prezentarea tuturor schimbărilor se va face cu seninătate, pozitiv şi cu rezervă, în legătură cu căsătoria,  şi cu paternitatea.
• Explicaţi-i băiatului că în curând va începe să se formeze în testicolele lui celule cu care, la timpul potrivit, va contribui la conceperea viitorilor săi copii. Aceaste celule se numesc spermatozoizi şi pot fi reţinute timp îndelungat în organism iar, uneori, surplusul este eliminat în mod spontan, în timpul somnului, prin penis. Acest eveniment se numeşte poluţie, este perfect normal,  nu trebuie să-i fie  ruşine şi  nu e nimic rău atâta timp cât nu s-a produs singur acest fenomen.
• Glandele sexuale au şi un alt rol, în afara faptului că produc spermatozoizi, produc şi alte substanţe care, ajungând în sânge pătrund în tot corpul şi, sub influenţa lor, copilul va deveni, încetul cu încetul bărbat. De aceea funcţionarea lor nu trebuie tulburată cu ceva în timpul pubertăţii deoarece nu se va mai putea dezvolta normal.
• Atenţionaţi-l  să nu-şi atingă în mod intenţionat organul sexual propriu sau al altuia  şi deasemeni să nu lase nici o persoană să le atingă, pentru a nu avea repercursiuni grave asupra sănătăţii fizice şi morale.

      DE CE SUNT PREOCUPAŢI COPIII NOŞTRI DE PROBLEMELE SEXUALE MAI  DEVREME ASTĂZI DECÂT ÎN TRECUT?
Vina este în mare măsură a noastră, a părinţilor, şi a societăţii în care trăim, deoarece noi contribuim la imaginea pe care copiii şi-o fac despre viaţă, familie, şi mai ales despre ei înşişi.

Mijloace care transmit mesaje negative în planul sexualităţii

• Jucăriile pe care le oferim azi copiilor le crează o imagine despre lume, care se va şterge cu greu.
• Îmbrăcămintea modernă, sexi şi îndrăzneaţă care îi transformă pe copii în mici adulţi şi care îi va determina să se preocupe mereu de imaginea lor sexi.
• Lumea care ne înconjoară e plină de mesaje legate direct sau indirect de sex.
• Mass-media, reclamele afişate prin oraş conţin aluzii subtile la sex, pentru a atrage atenţia celor din jur.

CONSECINŢE

• Scăderea interesului pentru învăţătură
• Punerea în pericol a viitorului lor profesional
• Apariţia abuzului sexual
• Apariţia căsătoriilor premature şi a divorţurilor ulterioare
• Apariţia sarcinilor la vârsta pubertăţii
• Contactarea de boli venerice (SIDA)

• Iar cea mai dureroasă consecinţă este că copiii şi adolescenţii sunt astfel expuşi unor presiuni sexuale şi sfârşesc prin a CREDE că sexul e ceva cu care toţi sunt la curent, permis oricând, plăcut,  şi modern.

CUM SĂ EVITĂM  ACESTE CONSECINŢE?

• Printr-o educaţie sexuală  făcută la timpul potrivit şi gradual, în spirit de credinţă.
• Prin modelul părinţilor, model care este preluat în mod direct.
• Oferindu-le copiilor preocupări pentru timpul liber.
• Ajutându-i să selecteze din mass-media ceea ce este frumos şi de valoare.

Pentru realizarea scopului sau, Asociaţia are următoarele obiective:

a) în plan educaţional şi formativ

• promovarea principiilor moral-creştine in ceea ce priveşte valoarea familiei monogamice şi a vieţii;
• desfăşurarea de  activităţi educativ-formative cu adolescenţii şi tinerii din şcoli, licee, facultăţi, pentru promovarea valorilor etice, morale şi spirituale creştine, de preţuire şi respectare a familiei ca celulă fundamentală a societăţii;
• desfăşurarea de cursuri pentru pregătirea tinerilor la căsătorie;
• organizarea şi susţinerea de acţiuni educativ-formative cu grupuri de familii, de combatere a mentalităţii contraceptive şi de promovare de programe de educaţie pentru sănătate a cuplului şi planificare a familiei după morala creştină;
• desfăşurarea de activităţi de consiliere creştină în domeniul sexualităţii şi metodelor naturale de reglare a fertilităţii umane;
• sensibilizarea opiniei publice şi formarea unei mentalităţi favorabile acceptării vieţii concepute prin organizarea  de marşuri, mitinguri, campanii de presă etc;

b) în plan social

• asigurarea protecţiei şi ajutorarea persoanelor cu probleme sociale conform prevederilor legale privind sistemul naţional de asistenţă socială;
• oferirea de consiliere, consultanţă şi suport (material, financiar) familiilor aflate in dificultate pentru a depăşi situaţia de criză;
• îmbunătăţirea accesului populaţiei defavorizate la servicii de sănătate, educaţie, asistenţă socială, cultură, infrastructură şi utilităţi de bază;

c) în planul dezvoltării

• sprijinirea angajării persoanelor defavorizate şi şomerilor (persoanelor aflate în căutarea unui loc de muncă);
• organizarea şi participarea la manifestări culturale (simpozioane, colocvii, conferinţe, cenacluri, seminarii, mese rotunde, întâlniri de lucru) interne si internaţionale;
• desfăşurarea de  activităţi publicistice şi editoriale;

d) în plan relaţional

• încheierea unor parteneriate cu autorităţile locale in vederea implementării de programe prin care să se asigure dezvoltarea accesului cetăţenilor defavorizaţi la diferite servicii ce le sunt necesare (sănătate, educaţie, asistenta sociala, cultură, calificare şi recalificare);
• asocierea cu alte organizaţii guvernamentale si nonguvernamentale din ţară şi străinatate care au aceleaşi obiect de activitate, în vederea realizării scopului şi obiectivelor propuse;
• afilierea la organizaţii internaţionale care promovează educaţia pentru familie şi viaţă, demnitatea persoanei, metodele naturale de reglare a fertilităţii.

Descrierea pe scurt a activităţilor desfăşurate

1. ASIGURAREA RESURSELOR UMANE

Considerând că prima condiţie pentru a putea crea şi desfăşura activităţi în sprijinul familiei este asigurarea resurselor umane, am iniţiat  programul "Familie, devii ceea ce eşti: comunitate de  viaţă şi iubire!", un program de formare a viitorilor formatori, ce a cuprins următoarele trei etape:

Prima etapă de formare s-a desfăşurat în perioada 17 aprilie - mai 2004 la Casa de Reculegere de la Traian şi a cuprins un număr de 18 conferinţe, la care au participat peste 70 de persoane din Roman, Piatra Neamţ şi comunităţile din jur şi prin care s-a urmărit cunoaşterea de către viitorii formatori a învăţăturii Bisericii despre căsătorie şi familie şi promovarea  valorilor sacre: familia şi viaţa. De asemenea s-a prezentat şi carta drepturilor familiei şi copilului  precum şi un curs de metodologie a consilierii, care să-i ajute în muncă pe viitorii consilieri.

În perioada octombrie - noiembrie 2004, tot la Traian, s-a desfăşurat a doua etapă de formare a formatorilor după următorul program:

Cursuri de bioetică: "Iubirea conjugală şi fecunditatea după Humanae Vitae"- Prof. ISIDOR CHINEZ

Pe parcursul activităţilor s-au prezentat filme, scenete, studii de caz  finalizate cu teste, chestionare, fişe de evaluare realizate cu scopul de a evalua randamentul şi eficienţa cursurilor propuse.

Aşa cum s-a prevăzut prin proiect, după o perioadă de studiu şi aprofundare a cunoştinţelor, pe 26 februarie şi 4 martie 2005 s-a desfăşurat la Traian examenul final de obţinere a atestatului de consilier pentru familie. S-au format două comisii din profesorii care au predat aceste cursuri. Au obţinut atestatul de consilier 57 de persoane.

Pentru cea de-a treia etapă, în luna  iulie 2005 un număr de 10 persoane au plecat la Roma, la Universitatea Catolică "SACRO CUORE" unde, timp de 12 zile, au participat la un curs intensiv de aprofundare a cunoştintelor de Metoda Naturală Billings. Cursurile s-au finalizat cu un examen în urma căruia cele 10 cursante au obţinut titlul de "Învăţătoare de Metoda Billings", calificare care le conferă dreptul de a lucra ca şi consilieri în cadrul Centrului de Consiliere pentru Familie.

În paralel cu activitatea de formare am început deja o serie de activităţi practice:

• Două sesiuni de pregătire îndepărtată a tinerilor pentru căsătorie: (martie 2004, Traian, mai - iunie 2005, Traian)

• Spectacolul "Insomnie sau coşmar" - realizat de studenţii Facultăţii de Teologie din Iaşi şi prezentat în 14 parohii din Iaşi şi zona Romanului.

• Colaborarea la revistele "Lumina creştinului" (Iaşi) şi "Familia creştină" (Cluj).

• "Viaţa umană - o valoare imensă" - activitate realizată în colaborare cu Iosefinii lui Murialdo, în parohia "Fericitul Ieremia" din Roman, la care au participat peste 250 de tineri din Roman.

• Participarea la seminariile CSMR Traian - noiembrie 2003 şi octombrie 2004.

• Participarea la Sinodul Diecezan - noiembrie 2004

• Demararea activităţilor cu adolescenţi şi tineri, sub îndrumarea grupurilor de formatori, la Gherăeşti şi Săbăoani.

• Spectacolul "Copiii vor salva lumea" susţinut de o echipă de copii şi părinţi, la Piatra Neamţ  şi Roman.

• Proiectul "ŞCOALA FAMILIEI" realizat în colaborare cu Casa de Reculegere Traian în perioada septembrie 2005 - mai 2006. Aici s-au desfăşurat 8 întâlniri duminicale, câte una pe lună, activităţi la care au luat parte peste 70 de familii din parohiile: Pildeşti, Gherăeşti, Sabăoani, Iugani, Adjudeni, Tămăşeni, Roman, Piatra Neamţ.
• Participarea la pregătirea pentru căsătorie a unui grup de 17 perechi de logodnici la Bacău (14 iunie 2006) - Tema "Metodele naturale - o alegere, un stil de viaţă".

Adresa:

Str. Ştefan cel Mare, nr. 228, Roman
Casa de cateheză a Parohiei Sf. Tereza
Tel/fax: 0040 / 233 - 742505
E-mail: Această adresă e-mail este protejată împotriva spamului, JavaScript trebuie activat pentru a putea vizualiza pagina.

Membrii fondatori ai asociaţiei:

1. Pr. Prof. Dr. Iosif Enăşoae
2. Pr. Mihăiţă Blaj
3. Prof.  Maria Gherghel
4. Ing. Iuliana Petruţ
5. Prof. Mariana Sofronie
6. Prof. Maricica Mihăluţe
7. Asist. Med. Maricica Andaraş

Învăţători ai Metodei Ovulaţiei Billings - voluntari

1. Maria Gherghel, Prof. Religie - Tel. 0723/792267
2. Lidia Cobzaru, Medic Rezident - 0742/235859
3. Mariana Sofronie, Prof.  Religie - Tel. 0233 727957; 0721/659 670
4. Maricica Mărtinaş, Asist. Medicală - Tel. 0233 731680; 0742/168282
5. Iuliana Petruţ, Ingineră - 0745/905748
6. Felicia Bordeianu, Educatoare - Tel. 0233 741852; 0746/871112
7. Maricica Mihăluţe, Prof. Religie, Tel 0233 743958; 0741/063882
8. Maricica Andaraş, Asist. Medicală, Tel 0741/2690432
9. Ioana Dancă, Studentă, 0742/787500
10. Maria Budău, Studentă, 0746/599928

Activităţile vor avea loc vinerea, la ora 15³⁰,  după următorul program:

Duminică, 28 ianuarie 2007, a avut loc o nouă întâlnire lunară pe tema: Educaţia sexuală a adolescentului şi tânărului în familie. Tema a fost prezentată în faţa a peste 50 de persoane de către prof. MARICICA ANDRICI. S-a făcut o "radiografie" a problemelor adolescentului şi s-a subliniat rolul părinţilor în educarea acestuia la curăţie şi castitate.
Jocul de rol şi studiile de caz propuse au dat prilejul la analiza problemelor adolescentului de azi, în faţa valului de informaţii eronate ce vin din mass-media. Părinţii prezenţi au încercat să vină cu soluţii pentru o educaţie morală şi creştină a tinerilor care vor constitui familia de mâine.