• Prima capcană. Prima experienţă care se face poate avea diferite raţiuni: curiozitatea sau descoperirea neprevăzută a propriei sexualităţi, lecturile, TV, conversaţiile cu prietenii, singurătatea, nevoia de compensare afectivă,... dar plăcerea fizică, care îi este asociată, duce curând la reproducerea şi multiplicarea actului iniţial. Foarte rapid devine o obişnuinţă şi este periculos, pentru că, cu cât te scufunzi mai mult, cu atât este mai greu de ieşit. Dificil, dar nu imposibil. «Ştii că eşti liber în faţa acestei probleme, şi că o poţi rezolva»: sunt cuvintele rostite de un părinte copilului său de 16 ani, care l-au ajutat foarte mult. Este nevoie a distinge însă între un impuls sexual spontan sau caracteristic dormitării şi masturbarea adevărată şi proprie, care este un act conştient şi deliberat.
• A doua capcană. Se aude adesea spunându-se, şi ne vedem condiţionaţi de faptul că masturbarea este normală, nu are consecinţe şi este în sine o experienţă utilă, pozitivă pentru echilibrul fizic şi psihic... În realitate, lucrurile stau în cu totul alt mod. De fiecare dată când îmi folosesc corpul într-un mod care nu corespunde finalităţii pentru care a fost creat, fac ceva negativ, atât pentru psihologia mea, cât şi pentru afectivitatea mea. Acest act, de fapt, chiar dacă produce o plăcere imediată, aduce tristeţe, pentru că ne închide în noi înşine şi ne izolează de alţii. Puţin câte puţin, având drept complice imaginaţia, rămânem prinşi într-o spirală şi ne găsim închişi într-un sentiment de vină care face şi mai dificilă deschiderea spre ceilalţi şi spre o iubire adevărată. Această vină slăbeşte chiar şi voinţa, făcându-ne să ne îndoim că ar exista o speranţă.
• Tocmai din acest punct trebuie iniţiată ruperea spiralei: există o speranţă. Este posibilă abandonarea acelor obişnuinţe. Primul pas stă în credinţa că noi suntem stăpânii sexualităţii noastre: nu întotdeauna, desigur, ai imaginaţiei noastre, dar a actelor noastre, da. Poate pleca de aici o reeducare, care va presupune, mai mult decât necesitatea de a se apropia din nou de sacramentul reconcilierii (care întăreşte voinţa şi speranţa), decizia de a schimba propriile comportamente, puţin câte puţin, dar cu fermitate, mai ales în ceea ce priveşte vegherea ochilor inimii, o limpezime a vieţii, dăruirea de sine în serviciul celorlalţi... Această reeducare este un drum de viaţă şi va face din noi bărbaţi şi femei capabili de a sta în picioare, purificaţi şi gata de iubire.

Mărturie

Am descoperit masturbarea în timpul pubertăţii, şi destul de curând a devenit o plăcere obsesivă şi de nesatisfăcut. Ştiam că era condamnabilă din punct de vedere moral, dar nu reuşeam să rezist mai mult de trei zile consecutive. Sentimentele mele de vină mă făceau să continui să mă forţez pentru a ieşi din viciu, dar nu servea la nimic. Nici măcar căsătoria nu a schimbat lucrurile.

Mult timp după, când l-am întâlnit pe Dumnezeu în mod decisiv, m-am gândit din nou să ies din acest viciu, dar încă o dată încercările mele mergeau în gol. Psihoterapeuta mea m-a încurajat să îmi trăiesc sexualitatea aşa cum era, fără a-mi face prea multe probleme. Simţeam însă în inimă că faptul de a mă orienta spre o plăcere solitară însemna să mă îndepărtez de ceilalţi şi de Dumnezeu şi să trăiesc într-un fel de autoizolare care în realitate mă apăsa.

L-am implorat atunci pe Domnul să mă ajute: mi s-a părut că mi-a răspuns, că nu eram sclav. I-am cerut atunci să mi-o demonstreze, ajutându-mă să fiu liber pentru câteva luni. Şi în final, fără eforturi deosebite, am fost eliberat de masturbare pentru 6 luni.

Eram fericit. Dar în curând obişnuinţa a luat teren şi m-am găsit ca la început. Am uitat că cele şase luni de eliberare mi-au fost date ca semn, şi că slăbiciunea mea nu era o sclavie.

Atunci când mi-am reamintit acest lucru, am conştientizat faptul că, cu ajutorul lui Dumnezeu, voi putea ieşi. Atunci când tentaţia s-a prezentat din nou, am început să mă rog şi am fost foarte abătut... Dar Dumnezeu m-a eliberat.

Sunt de acum 10 ani de când îi mulţumesc lui Dumnezeu. Nu doar m-a eliberat de masturbare, dar, datorită acestui lucru, m-a făcut să avansez în iubire.

Carol