Popoarele ţărilor sărace sunt supuse unei presiuni enorme pentru a diminua propria natalitate. Adesea este vorba de măsuri de prevedere obligatorii, cu totul contrarii respectului pentru om: uneori, de exemplu, pentru a fi primiţi într-o intreprindere este nevoie să prezinţi un certificat de sterilizare. Organismele financiare internaţionale, de fapt, pun adesea ca condiţie pentru ajutarea lor, adoptarea unor măsuri ca acestea. Dar difuzarea mentalităţii contraceptive în ceea ce priveşte statele sărace, se naşte nu atât din dorinţa noastră de a le vedea ieşite din starea de subdezvoltare, dar mai ales din anxietatea noastră, de ţări bogate, în faţa ameninţării eruperii acestei mari mulţimi de oameni spre bogăţiile occidentului european. Este această concepţie a lumii care azi, cu scuza ecologismului, a supravieţuirii planetei, vrea să impună stabilizarea populaţiei la un anumit plafon. «Ca consecinţă directă a exploziei demografice - a afirmat doamna Nafis Sadik, directoarea Unfpa (Fondul ONU pentru populaţie) - creşte numărul migraţiilor interne şi internaţionale şi urbanizarea forţată care duce la un puternic dezechilibru ambiental». Totuşi, nu fiinţele umane sunt izvorul poluării, ci comportamentele fiinţelor umane. «Sunt prea săraci pentru că sunt prea numeroşi». Această afirmaţie provine din teoriile malthusiene - de la numele economistului englez al sec. XXIII, Malthus - chiar şi azi foarte difuzate. Soluţia ar fi: a limita naşterile pentru a atinge un nivel de viaţă mai bun.
- Este adevărat că o creştere demografică excesivă poate frâna dezvoltarea (cf. «Sollicitudo rei socialis», 25), dar această generalizare este frânată deja din start datorită situaţiilor de nedreptate economică, de subdezvoltare cronică a agriculturii şi de o insuficientă voinţă politică. Cu bogăţiile actuale ale ale planetei noastre este posibil, din punct de vedere tehnic, a hrăni 20 de miliarde de oameni. Problema este că ţările sărace nu au mijloacele pentru a cumpăra sau produce produsele alimentare necesare.
Încercăm, în schimb, să examinăm afirmaţia opusă: «sunt prea numeroşi pentru că sunt prea săraci». E de notat că, în marea parte a civilizaţiei, copiii au fost întotdeauna consideraţi ca principalul izvor de bogăţie: aceştia reprezintă în prezent mâna de lucru cea mai economică şi, în viitor, ei vor fi cei care vor asigura supravieţuirea părinţilor care vor îmbătrâni.
Cum zice un document al conferinţei episcopale germane:
«A reduce numărul de copii fără a face să dispară cauzele care îi împing pe părinţi să îşi dorească mulţi copii înseamnă a-i priva pe săraci de unica lor speranţă».
- În lumina acestor afirmaţii, pilula reprezintă un bine? Suntem convinşi că promovarea care este făcută în ţările sărace, aduce o viziune redusă a libertăţii şi solidarităţii. În plus, femeile nu sunt informate întotdeauna asupra efectelor produselor pe care le utilizează. Unele contraceptive continuă să fie vândute în Lumea a Treia, în timp ce în Statele Unite şi în Europa sunt interzise: există atunci două justiţii, una pentru ţările bogate şi alta pentru ţările sărace? Promovarea contraceptivă, în final, adesea merge contra tradiţiilor culturale şi religioase ale popoarelor: tradiţii care preced sau se unesc astfel Bisericii în apărarea dreptului inalienabil la viaţă.
Concluzionăm că Biserica nu se limitează la critică, dar încurajează cu tărie campaniile de planificare familială, fondate pe metodele naturale şi realizate fără presiuni coercitive.
Complexul dezbătut între ONU şi Sfântul Scaun asupra planificării familiale este doar punctul iceberg-ului unei probleme mult prea profunde: miza jocului, de fapt, nu este apărarea catolicismului, ci a omului şi a drepturilor sale fundamentale. Este clar deci că Biserica a simţit, ca o obligaţie proprie şi de nerenunţat, aceea de a fi din ce în ce mai implicată în această dezbatere, în numele apărării identităţii omului, mai mult decât a credinţei. «Situaţia populaţiei mondiale este foarte complexă: există diferenţe între un continent şi altul, între o regiune şi alta. Sfântul Scaun se angajează până când va fi acordată o atenţie adecvată principiilor etice în chestiunea demografică şi îşi îndreaptă propria atenţie asupra anumitor adevăruri fundamentale: fiecare persoană, indiferent de vârstă, de sex, de religie sau de apartenenţa naţională, posedă o demnitate şi o valoare necondiţionate şi inalienabile; viaţa umană, de la concepere la moartea naturală este sacră; drepturile omului sunt înnăscute şi în afara oricărei ordini constituţionale; unitatea fundamentală a rasei umane presupune ca toţi să se angajeze în edificarea unei comunităţi în care să nu existe nedreptate. Aceste adevăruri sunt o bază pentru înfruntarea chestiunii demografice şi sunte în lumina valorilor umane autentice recunoscute de toţi cei care trebuie să facă alegeri». Este Papa cel care, în aceşti termeni, s-a îndreptat către Naţiunile Unite (la opinia publică mondială), în ajunul Conferinţei ONU asupra «Populaţiei şi dezvoltării», ţinută la Cairo, în 1994.
|
Întrebări şi răspunsuri 
