• Totuşi, putem mărturisi că multe dintre ele aduc în lume alte bogăţii: simplitatea, adevărul, autenticitatea, capacitatea de a comunica cu alţii, o credinţă simplă şi adesea contagioasă. Chiar când este vorba despre o persoană afectată în profunzime, aceasta rămâne oricum o persoană unică, însetată de iubire şi capabilă de a iubi.
• Noi creştinii credem că este vorba despre o persoană creată după chipul lui Dumnezeu, chemată să trăiască într-o zi în gloria sa şi în care, încă de acum, El se complace să locuiască.
• Suntem în faţa unei alegeri: fie continuăm să favorizăm o junglă în care durerea este suprimată, fie facem să se nască o lume de comuniune, în care fiecare are propriul loc şi propriul dar de nesubstituit.

Mărturie

Hemiplegică încă de la naştere datorită neglijenţei unui obstretician, am acum 48 de ani. Din fericire, acest handicat nu m-a împiedicat să iubesc viaţa, să îmi urmez studiile în mod normal şi să am multe activităţi. Nu am ezitat niciodată să îmi asum riscuri pe care la condiţia mea  ar fi trebuit să le evit, până în punctul de a lua trenul în aproape fiecare dimineaţă pentru a ajunge la liceu! Dar păstram în adâncul inimii un sentiment de ranchiună pentru acea persoană care m-a lăsat infirmă.

Am simţit o chemare la vocaţia religioasă şi am intrat într-un ordin în 1970. După un an mi-au amputat piciorul bolnav. O nouă dificultate de depăşit. Sentimentul de revoltă împotriva acelei persoane continua să crească... acum nu mai pot purta aparate ortopedice, infirmitatea mea avansează şi sunt într-un scaun cu rotile.

Dar Dumnezeu este mai puternic, deoarece câteva luni mai târziu am reuşit să iert în inima mea acea persoană, mulţumită meditaţiei asupra a două articole despre umilinţă din  publicaţia lunară a Comunităţii Emanuel. De atunci am găsit că viaţa mea este minunată, aşa cum e ea, şi dispun de o pace interioară fără umbre. Mă întreb dacă, fără handicapul meu, aş fi putut experimenta într-un mod atât de puternic, apropierea lui Dumnezeu. Da, viaţa, pe cât poate fi de dificilă uneori, se merită trăită şi vă aştept pe toţi la centenarul meu, pe care mor de nerăbdare să-l sărbătoresc!

Sora Claudia a Copilului Isus