• Orbeşte inima şi inteligenţa
• Alterează privirea
• Ne face sclavii sexualităţii
• Perverteşte dragostea

Este un fapt: zi după zi sfârşim prin a considera tot mai mult femeia sau bărbatul ca pe un obiect de consum în serviciul plăcerii noastre. Viziunea noastră va deveni parţială; în loc să descoperim logodnicul sau soţul nostru în toate dimensiunile personalităţii sale - cu corpul său, mintea sa, inima sa, inteligenţa sa, sensibilitatea sa... - reducem totul exclusiv la căutarea plăcerii fizice.

• În relaţiile noastre cu prietenii sau în ambientul muncii, comportamentul nostru va fi focalizat pe sex, datorită imaginii noastre impregnate de imagini erotice. Raporturile cu ceilalţi vor deveni ambigue.

În cuplu, pornografia distruge dragostea - dragostea adevărată de fapt, presupune dăruirea de sine, ascultarea celuilalt, delicateţe, tandreţe, atenţie - şi inima poate deveni goală, sufocată de tristeţea şi de dezgustul generate de erotism.

• Creatorul însă, a înscris în profunzimea fiinţei noastre, o aspiraţie la curăţie, aspiraţie care rămâne pentru totdeauna în noi, şi de care suntem conştienţi, chiar dacă am făcut totul pentru a o ascunde. Este posibil a regăsi această curăţie, indiferent în ce situaţie ne-am afla.
• Înainte de toate în iertarea lui Dumnezeu. Apoi în viaţa de toate zilele, cu vegherea inimii: este o atitudine interioară care constă în a respinge, cu simplicitate, dar şi cu fermitate, tot ceea ce poate întuneca inima noastră. Este a şti să îţi distragi privirea, a întrerupe o fantasmă, a nu răsfoi o revistă, a nu privi un manifest publicitar...
• Cu siguranţă că, puţin câte puţin, bunăvoinţa noastră va prinde avânt şi vom regăsi pacea şi bucuria inimii.

Mărturie

Clara şi cu mine am fost văzuţi în primii doi ani ai căsătoriei noastre ca un cuplu tânăr «modern»: ieşiri seara, prieteni, casete video, cinema... Voiam să vedem totul şi să cunoaştem totul. Şi astfel am mers să vedem un film erotic.

Am râs mult ajungând acasă, mascând astfel o anumită dezamăgire şi un anumit dezgust. Nu voiam să ne lăsăm prinşi de sentimentul de vină. De fapt, în raporturile noastre sexuale, nu era foarte clar ceea ce voiam eu şi viceversa. Anumite imagini, pe ascuns, se impuneau şi de fapt ne îndepărtau unul de altul.

Apoi, o situaţie familială gravă ne-a determinat să ne interogăm asupra vieţii noastre. Am înţeles că, acele imagini conservate în memoria noastră, sufocau dragostea noastră. De aceea am decis să nu mai urmărim proiecţii similare şi, în general, să nu mai «înghiţim» tot ceea ce este «la modă», dacă nu corespundeau principiilor noastre. Această decizie ne-a permis să avem o viaţă mai conformă cu aspiraţiile noastre reale.

Ştefan