Familia si Viata - Contracepţia şi avortul

Dumnezeu este autorul vieţii: "Domnul Dumnezeu l-a plăsmuit pe om din pulberea pământului şi i-a suflat în nări suflare de viaţă şi omul a devenit fiinţă vie" (Gen 2,7). "Dacă Dumnezeu n-ar cugeta decât la sine însuşi şi dacă ar lua la sine Duhul său şi suflarea sa, toate făpturile ar pieri deodată şi omul s-ar întoarce în ţărână" (Iob 34,14-15).

Concepţia sau fecundarea reprezintă unirea dintre cele două celule germinative (spermatozoidul şi ovulul). Concepţia responsabilă presupune reglementarea naşterilor motivată de factori de ordin social, economic, medical, în deplină conformitate cu legea naturală şi divină. Soţii trebuie să hotărască împreună în faţa lui Dumnezeu.

Contracepţia reprezintă „orice acţiune, care fie în programarea actului conjugal, fie în săvârşirea lui, fie în dezvoltarea consecinţelor sale naturale, îşi propune ca scop sau ca mijloc, să facă imposibilă procrearea" (HV10). Persoanele care apelează la contracepţie "îşi atribuie o putere care nu-i aparţine decât lui Dumnezeu: puterea de a decide în ultimă instanţă venirea pe lume a unei persoane umane" (FC).

1. Coitus interruptus este metoda retragerii bărbatului şi ejacularea în exteriorul corpului femeii. Această metodă se bazează pe un autocontrol masculin şi este folosită în mod deosebit în lumea arabă unde bărbatul hotărăşte singur momentul când vrea să aibă copii. Efecte secundare: creează o stare de anxietate şi tulburări psihice (depresie, agresivitate sexuală) şi, pe termen lung, poate provoca dereglări în sfera sexualităţii ca: tulburări de potenţă sau ejaculări precoce la bărbat şi frigiditate la femei. Coeficientul de eşecuri în evitarea sarcinilor este de 10-25 %.

2. Codom-ul sau prezervativul reprezintă o membrană elastică de cauciuc care creează o barieră în calea spermatozoizilor. Efectele folosirii prezervativului: iritări mecanice de tip alergic la bărbat şi femeie; reduce sensibilitatea bărbatului; intervine în spontaneitatea actului sexual; tulburări de potenţă şi tulburări psihice (anxietate). Coeficient de eşecuri în evitarea sarcinilor este de 3 %. De cele mai multe ori nu este folosit corect sau se poate rupe în timpul actului sexual. NU oferă o protecţie eficientă de 100 % împotriva bolilor cu transmitere sexuală. Medicul ginecolog Pritz, din München, a stabilit prin calcule statistice că 100 de bărbaţi infectaţi cu HIV/SIDA infectează anual 35 de femei, dacă aceştia utilizează în exclusivitate prezervativul. Este deci clară iresponsabilitatea celor care susţin prezervativul ca o protecţie împotriva HIV/SIDA. Coeficientul global de eşecuri în cazul transmiterii HIV/SIDA este de 15%.

3. Diafragma este alcătuită dintr-o membrană de cauciuc pe marginea căruia se află un arc metalic care o fixează pe colul uterin. Se montează înaintea unui act sexual şi nu trebuie să fie îndepărtată cel puţin 6 ore după actul sexual. Poate determina: iritaţii mecanice, cervicite şi reacţii de tip alergic şi inflamator cu multiple complicaţii infecţioase. Coeficientul de eşecuri în evitarea sarcinilor este de 4%.

4. Spermicidele sunt substanţe destinate să imobilizeze şi să ucidă spermatozoizii, acestea se aplică în profunzimea vaginului, la nivelul colului uterin înaintea actului sexual şi rămâne eficient aproximativ 1-3 ore. Datorită lor se pot produce leziuni moleculare în spermatozoizi şi modificări ale structurii ADN. Efectele folosirii acestora: dureri, usturimi, inflamaţii, reacţii alergice şi inflamatorii atât la bărbaţi cât şi la femei, acestea fiind mărite dacă sunt asociate cu prezervativul sau diafragma. Coeficientul de eşecuri în evitarea sarcinilor este de 4-8 %.

5. Sterilizarea bărbatului şi a femeii se realizează pe cale chirurgicală, existând două tehnici: laparotomia şi laparoscopia.

Sterilizarea bărbatului se realizează prin obturarea canalelor deferente prin care circula spermatozoizii şi se mai numeşte vasectomie. Sterilizarea femeii se realizează prin obturarea (legarea sau montarea de inele) trompelor uterine care captează ovulul eliberat de ovar. În cazul laparoscopiei, dubla introducere a instrumentelor în abdomen, fără control vizual, poate produce răniri ale vezicii urinare, a intestinelor cât şi răniri pe traiectul vaselor sangvine. Efectele operaţiei de sterilizare: riscuri pre şi postoperatorii datorate anesteziei; sarcini extrauterine (în urma unor eşecuri în sterilizare); tulburări ale ciclului menstrual la femeie; tulburări psihice la femeie şi bărbat (depresii, schizofrenii); tulburări de potenţă la bărbat. Nici chiar sterilizarea chirurgicală, nu poate garanta că un cuplu nu va concepe. Şansele pot fi foarte, foarte mici, dar există cu adevărat persoane care au conceput în ciuda faptului că au fost sterilizate. Pot apărea 3-10 sarcini la 1000 de femei sterilizate.

6. Steriletul este mijloc abortiv timpuriu şi reprezintă un obiect introdus în uter prin care se urmăreşte producerea intenţionată a unei inflamaţii a ţesutul uterin, împiedicând implantarea embrionului în uter. Unele spirale conţin în materialul lor şi substanţe spermicide sau progesteron. Coeficientul de eşecuri în evitarea sarcinilor este de 1,6-3,5%. Folosirea steriletului are următoarele efecte: infecţii mai ales în zona trompelor uterine, ceea ce conduce adesea la închiderea lor şi deci la sterilitate (datorită acestor infecţii apare un mare pericol de sarcină extrauterină, de 10 ori mai frecventă decât la femeile fără spirală şi sarcină ovariană, de 4 ori mai frecventă); perforaţii ale uterului, însoţite de pericolul rănirii peretelui intestinal; sângerări şi dureri.

7. Pilula anticoncepţională mai poate fi prezentă în farmacii sub formă de injecţii, implanturi sau plasturi.

Inhibarea eliberării ovulului. Intenţia iniţială a inventatorilor pilulei era inhibarea ovulaţiei prin imitarea procesului ciclic cu componente de estrogen şi progesteron în doze ridicate. Tipurile de pilulă produse la început corespundeau acestui model într-o mai mare măsură prin conţinutul enorm de mare de estrogen şi progesteron.

Uciderea ovulului fecundat prin împiedicarea implantării. Endometrul este modificat în sensul alterării sau uscării lui, devenind astfel incapabil să primească ovulul fecundat.

Modificarea mucusului cervical. Este cunoscut faptul că în ciclul natural progesteronul îngroaşă mucusul cervical şi creează astfel o anumită barieră pentru ascensiunea spermatozoizilor. Acest fapt îl produce şi pilula dar, creşterea vâscozităţii nu este deplină.

Încetinirea transportului ovulului fecundat în trompele uterine şi deci ovulul fecundat moare înainte de a se putea implanta.

-boli cardiovasculare şi cerebrovasculare (infarct cardiac, îmbolnăviri ale sistemului circulator, hemoragii cerebrale);

-favorizarea de infecţii, sterilitate şi urmări pentru starea de sarcină şi pentru urmaşi, rata crescută de naşteri premature;

-modificări stomacale şi intestinale, este favorizată formarea de pietre la vezica biliară;

-tulburări oculare: inflamaţia nervilor optici, picături de sânge în ţesutul ocular;

-tulburări psihice care presupune înrăutăţirea afectivităţii, impulsivitate crescută, stare de spirit depresivă, mergând până la depresia propriu-zisă;

-tulburări în sfera sexualităţii (frigiditatea extrem de frecventă datorată şi banalizării sexualităţii);

8. Pilula „de-a doua zi" conţine o doză mare de hormoni sintetici şi are un efect abortiv clar, deoarece această pilulă se administrează după de a avut loc un act sexual, care se presupune că ar putea duce la concepere, de aceea mai este numită şi "contracepţia de urgenţă". Efectele exercitate de pilula de-a doua zi sunt: împiedicarea implantării, datorită faptului că endometrul este modificat în sensul alterării sau uscării lui devenind astfel incapabil să primească ovulul fecundat; încetinirea transportului ovulului fecundat în trompele uterine şi deci ovulul fecundat moare înainte de a se putea implanta. Efectele folosirii pilulei "de-a doua zi"sunt: dezechilibre hormonale importante; dezechilibre psihice, cu tulburări de comportament; greţuri, vărsături, diaree, migrene şi altele. Folosirea a 3 doze într-o viaţă are efectul unei „bombe hormonale" pentru organismul femeii.

Într-un raport al Consiliul Pontifical pentru Pastorala Familie din 1997 se spunea: "Niciodată până acum nu s-a administrat un produs farmaceutic atât de puternic, cu atât de multe efecte necunoscute unor oameni sănătoşi, fără ca să existe necesitatea din punct de vedere medical; niciodată până acum nu s-a mai permis prezenţa în comerţ a unui produs farmaceutic cu atât de multe şi grave efecte secundare cunoscute ca în cazul anticoncepţionalelor; niciodată până acum un produs farmaceutic nu a adus atâţia bani industriei farmaceutice."

Trebuie ştiut faptul că folosirea pilulelelor contraceptive sau a procedurilor terapeutice care induc infertilitate (scoaterea uterului, în caz de cancer) pentru tratarea unei boli, pentru a controla răul făcut de o boală, iar nu pentru a suprima fertilitatea dăruită de Dumnezeu, sunt premise din punct de vedere moral. Papa Paul al VI-lea a declarat astfel: "Biserica nu consideră câtuşi de puţin nepermisă folosirea mijloacelor terapeutice cu adevărat necesare pentru a îngriji bolile organismului, chiar dacă se prevede că din aceasta va rezulta o piedică pentru procreaţie, cu condiţia ca această piedică să nu fie, indiferent din ce motiv, direct voită" (Humanae Vitae, 15).

"Contracepţia trebuie să fie considerată atât de profund ilicită încât să nu fie niciodată, sub nici un motiv, justificată. A gândi sau a spune contrariul este acelaşi lucru cu a susţine că în viaţa umană pot apărea situaţii în care este permis a nu-l recunoaşte pe Dumnezeu ca Dumnezeu" (Papa Ioan Paul al II-lea, L'Osservatore Romano, 10 octombrie 1983, 7).

Anticoncepţionalele şi avortul se află în strânsă legătură. Nu numai în planul mecanismului de acţiune, aşa cum s-a văzut până acum, ci mai ales din punct de vedere ideologic şi psihologic. Anticoncepţionalele urmăresc să prevină venirea pe lume a copilului. Astfel se formează şi se dezvoltă o intensă concepţie negativă despre copil, se formează imaginea copilului-duşman, fenomenul nedorit care însoţeşte sexul. Şi atunci când în ciuda anticoncepţionalelor acest fenomen asociat se produce, el este respins şi îndepărtat prin avort. Cei care susţin contracepţiei cunosc realitatea că nici un anticoncepţional nu poate oferi o garanţie absolută, ultima soluţie pe care ei o recomandă fiind avortul. Astfel că avortul este considerat necesar ca asigurare a contracepţiei şi de aceea este propagat în mod egal. Se vede înşelătoria sloganelor: „mai bine să previi decât să avortezi" şi „a te păzi este un rău mai mic", pentru că noi ştim că „nu este îngăduit să facem nimic negativ, pentru a obţine ceva pozitiv".

Avortul este o crimă făcută de mama împreună cu cei care o susţin, o împing la acest fapt şi îl realizează efectiv.

1. Avort spontan, atunci când pierderea copilului are loc involuntar, fără intervenţie medicală sau mecanică.

2. Avort indus (la cerere), atunci când are loc deliberat uciderea directă, oricum ar fi săvârşită, a unei fiinţe umane aflate în faza iniţială a existenţei sale, adică între zămislire şi naştere.

a) terapeutic, când sarcina este întreruptă deliberat pentru motive medicale, materne sau fetale;

b) întreruperea voluntară a sarcinii, atunci când întreruperea de sarcină este provocată din alte motive decât cele medicale: copilul este nedorit sau prezintă malformaţii.

Prin Decretul-lege nr. 1 din 26 decembrie 1989 (prima lege dată după Revoluţia din decembrie 1989), avortul este permis în primele 3 luni de sarcină, urmând a fi efectuat numai în unităţi spitaliceşti cu dotare şi cu personal specializat. Ultima modificare a legii a fost în 1996, prin care „întreruperea cursului sarcinii, prin orice mijloace, săvârşită într-una din următoarele împrejurări: în afara instituţiilor medicale sau cabinetelor medicale autorizate în acest scop, de către o persoană care nu are calitatea de medic de specialitate, dacă vârsta sarcinii a depăşit paisprezece săptămâni, se pedepşeste cu închisoare de la 6 luni la 3 ani". Iată câteva statistici referitoare la avort care cuprind anii: 1970,1980,1985, 1989 şi anul imediat următor revoluţiei, deci după legiferarea avortului în România. Se observă că numărul de avorturi a crescut de 5 ori.

Nr.ctr.	Judeţul	1970	1980	1985	1989	1990
	Total	292409	413093	302838	193084	992265
1	Bacău	10153	11608	8541	5410	27725
2	Botoşani	4584	7024	5947	3626	12791
3	Cluj	7965	9785	6868	4419	20600
4	Constanţa	13477	17407	11610	8412	41685
5	Iaşi	11310	18089	14 676	12469	39145
6	Neamţ	7224	8601	6386	3847	19636
7	Sălaj	1611	2155	1774	1048	2325
8	Suceava	7616	9541	6940	4233	19711
9	Timiş	8636	10954	6967	4295	30344
10	Vaslui	7236	10495	7534	5797	18291
11	M.Bucureşti	37261	46866	43823	31979	159364

Nr.ctr.	Judeţul	1991	1992	1993	1994	1995	1996	1997	1998
	Total	866934	691863	585761	530191	502840	456221	347126	271496
1	Bacău	26317	17824	16491	15085	14195	12548	9939	8012
2	Botoşani	12519	12967	11630	11799	11240	10802	9380	8200
3	Cluj	19100	16583	14657	12436	11292	10721	8652	6789
4	Constanţa	31368	17068	15633	15229	14214	10943	6853	6171
5	Iaşi	35856	31770	27696	25411	25067	22490	17555	15088
6	Neamţ	19975	18159	14667	12817	12504	11213	8653	6588
7	Sălaj	2918	1299	1286	1235	1253	1346	1058	822
8	Suceava	16397	12996	11159	9372	9133	7675	6304	4677
9	Timiş	27066	23225	19707	16709	14541	13754	9916	6886
10	Vaslui	17408	16635	14010	11857	10715	8626	7505	6135
11	Bucureşti	136273	111386	93597	88277	82636	74515	54745	45451

În perioada 1991-1998 se observă o scădere lentă a numărului de avorturi, dar acest număr rămâne în continuare foarte ridicat. Putem spune că am declarat război propriei noastre naţiuni şi riscăm să dispărem ca şi naţiune din cauza avortului şi contracepţiei! În spatele fiecărui număr a existat o persoană umană care ar fi avut ceva de dat umanităţii, dar a fost împiedicată de la aceasta! Pe plan mondial, România continuă să fie în frunte în ceea ce priveşte avorturile, înregistrându-se o rată de 3 avorturi la fiecare naştere a unui copil viu. Numărul de avorturi din ţara noastră efectuate în perioada 1989-2000, deci după legalizarea avortului, sunt în număr 11.000.000. În 2002, 20.000 de fete de 15 ani au făcut avort. La nivelul Spitalului Municipial Roman, între anii 2000-2006 s-au efectuat un număr ridicat de avorturi:

Datele prezentate de Spitalul Municipal Roman arată că dintr-o medie de 5-6 avorturi pe zi, 3 sunt la tinere cu vârsta cuprinsă între 13 şi 25 de ani. Aceaste date nu cuprind şi numărul de avorturi din cabinetele ginecologice particulare.

1. Metoda avortului prin aspiraţie. Se practică în primele 12 săptămâni de sarcină. Prin colul uterin dilatat, medicul introduce în cavitatea uterinǎ un tub flexibil din plastic. Sub presiune, copilul este rupt în bucǎţi şi aspirat cu o forţǎ de 10-30 de ori mai mare decât cea al unui aspirator. La început sunt rupte picioarele şi mâinile, iar apoi coloana vertebralǎ, capul rǎmânând pe loc. Acesta fiind prea mare pentru a fi aspirat, medicul îl va sfǎrâma cu ajutorul unui instrument, dupǎ care va fi aspirat. Medicul nu poate vedea înăuntrul uterului şi deci operează doar prin atingere, încercând să detaşeze fetusul şi placenta de peretele uterin fără să atingă peretele propriu-zis.

2. Metoda avortului prin chiuretaj. Este metoda cea mai des utilizatǎ la noi în ţarǎ, care se practică în primele 14 săptămâni de sarcină. La început se dilatǎ colul uterin pentru ca medicul sǎ poatǎ pǎtrunde cu instrumentele necesare în cavitatea uterinǎ. Cu ajutorul unui instrument care seamǎnǎ cu un cleşte, se extrage copilul care astfel este rupt în bucǎţi. Dupǎ ce se extrag toate fragmentele copilului, cu ajutorul unei chiurete care seamănă cu un cuţit, se scoate placenta prin răzuirea peretelui uterului. Pacienta pierde mult sânge. Se controleazǎ dacǎ copilul a fost scos în totalitate prin ,reconstituirea" lui cu ajutorul fragmentelor extrase. Cu toate acestea se ajunge frecvent la infecţii, perforǎri uterine, soldate uneori cu extragerea uterului sau chiar cu moartea femeii.

3. Metoda avortului prin dilatare şi evacuare. Se dilată colul uterin prin care sunt introduse pensete cu care se taie copilul bucată cu bucată. Cu o unealtă specială se zdrobeşte şi se scurge capul, care este de obicei prea mare pentru a fi îndepărtat întreg. Apoi părţile copilului sunt aspirate din uter cu aspiratorul, iar uterul este răzuit pentru a îndepărta toate rămăşiţele placentei. Metoda se practică dacă sarcina este peste 13 săptămâni. Metoda prezintă un risc crescut de sângerare, infecţie şi perforare a uterului.

4. Metoda avortului prin injectarea de săruri sau hormoni (prostaglandină). Se realizează dacă sarcina este după 15 săptămâni şi nu se foloseşte la noi în ţară. Implică injectarea de soluţie salină sau prostaglandină în lichidul amniotic care înconjoară fetusul în uter. Soluţia salină este mortală pentru copil şi acesta reacţionează de cele mai multe ori violent. Timp de o oră sau două fătul are convulsii, după care moare otrăvit cu sare, deshidratat şi cu sângerări interne. Adesea întreg învelişul de piele exterioară este ars. De regulă mama intră în travaliu timp de o zi sau două, după care dă naştere unui copil mort, ars şi zbârcit. Prostaglandinul face ca uterul mamei să se contracte, împingând fetusul afară din uter. Contracţiile sunt atât de violente încât copii au fost decapitaţi în timpul procedurii. Unii copii au supravieţuit acestei traumatizante intrări în lume, şi pentru aceasta, sarea sau alte toxine sunt injectate alături de prostaglandine pentru a preveni o naştere normală. Complicaţii posibile: risc mărit de infecţie, soluţia salină modifică drastic abilitatea de coagulare a sângelui, durerile de travaliu cauzate de prostaglandină sunt insuportabile, deoarece nu se face anestezie totală, trauma emoţională este mai mare datorită naşterii unui copil mort sau câteodată viu.

a) Efecte spirituale: Păcatul produce vinovăţie - vină morală, dar şi psihologică, care nu înseamnă numai regrete, dar şi sentimentul de vinovăţie profundă şi de durată, care afectează relaţia persoanei cu Dumnezeu, până când păcatul nu este mărturisit şi iertarea primită.

b) Efecte medicale posibile: sângerarea şi ruperea colului; colul poate rămâne dilatat şi deci există imposibilitatea menţinerii sarcinilor viitoare; apariţia infecţiilor, dacă o bucăţică de fetus sau placentă rămâne înăuntru; apariţia unei cicatrice pe peretele uterului, loc în care viitorii embrioni nu se pot implanta; blocarea trompelor uterine, rezultând sarcini extrauterine sau sterilitatea; perforarea uterului.

c) Efecte psihice şi psihologice: tulburări de somn: insomnii, coşmaruri; depresie, anxietate clinică, gânduri de sinucidere, tristeţe, lipsă de speranţă, sentiment de inutilitate; sindromul "aniversarii"; sentiment de vinovăţie; retrăirea avortului.

d) Efecte sociale: avortul modifică atitudinea societăţii faţă de handicapaţi, bolnavi în fază terminală, bătrâni, astfel că, societatea „avortează" copii nedoriţi, handicapaţi, necorespunzători şi neproductivi pentru a nu afecta calitatea vieţii lor, care se doreşte a nu fi deteriorată sau întreruptă.

"Nu aş mai face-o niciodată, indiferent de părerea celor din jur. Mi-am avortat copilul. Odată cu el a murit şi ceva din mine, ceva ce nu mai poate fi nicicând trezit la viaţă. Astăzi nu aş mai lua o asemenea hotărâre, indiferent ce ar spune cei din jur. Trăiesc cu o frică în mine de care nu mai pot scăpa. Am coşmaruri în care îmi apare o fetiţă care fuge spre mine cu braţele întinse şi întreabă mereu: De ce, mămico, de ce? Apoi mă trezesc udă de transpiraţie. Acest vis şi privirea fetiţei mă urmăresc continuu de când am avut acea intervenţie. Doar eu sunt pedepsită pentru fapta mea, nu şi fostul meu prieten, deşi a fost şi el părtaş. Relatez această întâmplare pentru folosul tuturor femeilor. Gândiţi-vă foarte bine ce faceţi, pentru că vă vor chinui visele şi vă vor urmări privirile celor ce nu mai sunt... nu permiteţi nimănui să vă constrângă, pentru că viaţa voastră va fi distrusă. Nu faceţi aceeaşi greşeală ca mine!"
Judith

"Am avortat la şaptesprezece ani din nechibzuinţă, din teamă, dintr-o serie de greşeli involuntare: a mea şi a celor care mă înconjurau. Vorbesc nu pentru ca să acuz sau pentru a-mi declina responsabilitatea, ci pentru ca alţii să poată evita aceste greşeli. Mai înainte de toate lipsea educaţiei, şi nu aceea a lui "Mulţumesc, cu plăcere...", ci cea a principiilor, a valorilor. ...Am fost ceea ce se cheamă o "fată cuminte", trăind în ambientul unor "copii cuminţi". Cu siguranţă nu aş face niciodată o spargere...însă am fost capabilă de a avea un raport sexual ale cărui urmări îmi depăşeau forţele. Am fost capabilă de a ucide un copil care era numai o idee, o teorie, numai pentru că - sărăcuţul - nu îl vedeam, nu îl auzeam, şi deci era ca şi cum nu ar fi existat. Nu am primit niciodată o educaţie sexuală, chiar dacă ştiam minimul necesar. Mai era şi teama de reacţia părinţilor care au blamat întotdeauna cazuri analoage şi deplângeau lipsa de bani. Astăzi, la o distanţă de câţiva ani, ştiu că situaţia nu era deloc atât de tragică. Atunci, pentru mine afirmaţiile acestea erau enorme: mă vedeam pe drumuri, mă vedeam urâtă pentru totdeauna. Părinţii nu spuneau că, dacă mi s-ar fi întâmplat mie, m-ar fi ajutat cu siguranţă. Era şi teama pentru viitor, planuri care se spulberau, senzaţia de a nu putea oferi nimic copilului meu: totul era fals, sau oricum, se putea depăşi. Am crescut însă dintr-o dată ieşind din spital, când am văzut un copilaş în carne şi oase şi am priceput enormitatea actului meu, faptul că era ireparabil. Îl făcusem într-o "fericită inconştienţă", dar acum îmi cădea înaintea ochilor toată gravitatea lui. În toată acea perioadă de care am avut nevoie pentru a lua o decizie, nicio persoană nu mi-a sugerat ipoteza de a-mi păstra copilul, nici una nu m-a încurajat, nu mi-a arătat părţile pozitive. În fiecare zi realizez tot mai mult cât ar fi fost de frumos, cât ar fi fost de greu, câte situaţii în jurul meu s-ar fi îmbunătăţit. Din motive clare nu mă semnez".