Dragi prieteni,

Astăzi Isus vine în mijlocul nostru încă o dată ca un copil - ca un copil nenăscut - şi ai săi nu îl primesc. Isus devine un copilaş în Bethleem pentru a ne învăţa să iubim copilul.

Copilul nenăscut - fătul uman - este un membru viu al rasei umane, ca tine şi ca mine - creat după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu - pentru lucruri minunate - a iubi şi a fi iubit. Nimeni, in afara de Dumnezeu nu poate să aleagă un chip pentru copilul care a fost conceput. O secundă de viaţă - o altă existenţă umană este deja în pântecele mamei. Distrugerea acestei vieţi prin avort este omocidere, aşa cum un oarecare altul ucide, sau mai degrabă păcatul unui asasin. Pentru că este încă nenăscut este cel mai sărac, cel mai mic şi cel mai  neajutorat din rasa umană, şi viaţa lui însuşi depinde de mamă - depinde de tine şi de mine - pentru o viaţă autentică. Dacă copilul nenăscut ar fi nevoit să moară independent de voinţa mamei, care este acea persoană care trebuie să-l protejeze şi să-i întreţină viaţa, care alţii pot să-i dea protecţie? Aceasta este raţiunea pentru care eu numesc copii nenăscuţi „cei mai săraci dintre săraci". Dacă o mamă poate să ucidă fiul din pântecele ei, să distrugă carnea din carnea ei, viaţa din viaţa ei şi fructul dragostei sale, pentru ce ne surprinde violenţa şi terorismul care se răspândeşte printre noi?

Avortul este cel mai mare distrugător de pace astăzi în lume - cel mai mare distrugător de iubire.

Rugăciunea mea se ridică pentru fiecare dintre voi, ca voi să puteţi să vă bateţi pentru Dumnezeu, pentru viaţă şi pentru familie, şi să protejaţi copilul nenăscut.

Copilul nenăscut

Azi copilul încă nenăscut nu este dorit;

acest copil se consideră că trebuie să moară.

Dar viaţa este darul cel mai mare pe care Dumnezeu îl dă familiei!

Şi când mergem să celebrăm Euharistia

să ne amintim mereu de respectul pentru viaţă.

Şi de viaţa acelora în care Isus este răstignit.

Pentru Dumnezeu fiecare viaţă este preţioasă

Copii nenăscuţi sunt cei mai săraci dintre săraci. Sunt foarte aproape de Dumnezeu. Cer mereu medicilor din spitalele din India să nu ucidă niciodată un copil încă nenăscut. Dacă nu există nimeni care să-l vrea, îl iau eu. Îl văd pe Dumnezeu în ochii fiecărui copil - fiecare copilaş nedorit, la noi este binevenit. Prin urmare prin intermediul adopţiei găsim pentru aceşti micuţi o familie. Ne preocupăm mereu, o ştiţi, de copiii inocenţi în pericol de a fi ucişi în război, şi se caută soluţii pentru încetarea acestui război.

Dar cum se poate spera că se va putea pune capăt războiului dacă mamele îşi ucid copii lor?

Pentru Dumnezeu fiecare viaţă este preţioasă, în orice circumstanţă.

Adopţiile

Atâţia copii astăzi fac parte din categoria celor nedoriţi, neiubiţi. Problema care astăzi preocupă atât de mult nu este numai că lumea începe să fie prea populată de fiinţe umane: ci aceea că astăzi începem să constatăm cu o intensitate crescândă, că există din aceia care doresc să demonstreze că Divina Providenţă nu poate să aibă grijă de cei noi, de copii nenăscuţi.

Pentru mine, dacă se permite avortul în ţările bogate, prevăzute cu toate mijloacele şi bogăţiile care se pot procura cu bani, aceste ţări sunt cele mai sărace între ţările sărace. Doresc ca aceste ţări să deschidă case pentru copii pentru a-i putea primi şi oferi cele necesare. Dispunem de multe asemenea case în toată India şi până acum nu am fost niciodată constrânse să-l respingem pe niciunul dintre ei. Lucrul cel mai minunat este că fiecare copil care a reuşit să fie salvat de la moarte din mâna părinţilor lui, a găsit un cămin cu noi părinţi care l-au primit. De mulţi ani în Calcutta facem eforturi pentru a evita avorturile prin intermediul adopţiilor şi, mulţumită lui Dumnezeu, am putut oferi multor copii, care ar fi trebuit să fie morţi, un tată şi o mamă care să-i iubească şi să le ofere grija şi afecţiunea lor. Pentru noi, în India, acesta este un lucru suprinzător, pentru că aceşti copii sunt consideraţi un fel de paria. Aceasta este una din caracteristicile cele mai minunată a poporului nostru: disponibilitatea lui de a adopta şi oferi un cămin şi afecţiune acestor copii nedoriţi. Si este Cristos sub înfăţişarea lor.

Viaţa este darul cel mai mare

"Viaţa este cel mai mare dar a lui Dumnezeu. Şi pentru aceasta este dureros să vedem ce se întâmplă astăzi în atâtea părţi ale lumii: viaţa este în mod deliberat distrusă de război, de violenţă, de avort. Şi noi am fost creaţi de Dumnezeu pentru lucruri mari - a iubi şi a fi iubiţi. Am afirmat mereu, şi eu sunt sigură, că cel mai mare distrugător de pace în lume astăzi este avortul. Dacă o mamă poate să-şi ucidă propriul fiu, ce lucru ne-ar putea opri pe tine şi pe mine să ne ucidem reciproc? Singurul care are dreptul de a lua viaţa este Cel care a creat-o. Dumnezeu a creat o lume mare, suficientă pentru toate vieţile pe care El le-a prevăzut să se nască. Numai inimile noastre nu sunt în deajuns de mari pentru a-i dori şi a-i accepta..."  

                                                                 Din apelul Maicii Tereza la ONU