Sexualitatea: dar, bucurie şi viaţă

Trupul: templul Duhului Sfânt

Omul este trup însufleţit sau suflet întrupat, trup şi suflet - nici unul nu poate duce o existenţă de sine stătătoare. Trupul nostru este o valoare sacră pe care Dumnezeu a pus-o la dispoziţia omului, în care a imprimat imaginea Sa. În trupul nostru El ne aduce mântuirea, de aceea deja îi aparţine lui Cristos. Cu trupul nostru vom învia şi de aceea vom da cont ce ceea ce am făcut cu el. Trupul este Templul Duhului Sfânt.

Prin trup intrăm în spaţiu şi timp, ne exprimăm şi ne manifestăm sufletul. Trupul este o capodoperă de care trebuie să ne minunăm şi să ne bucurăm (o comoară nepreţuită este funcţionarea lui armonioasă). Îi mulţumim lui D-zeu pentru picioare, mâini, ochi, urechi, creier...şi nu numai?

Trupul poate face ca cineva să existe, cineva care nu a mai existat şi care va trăi veşnic... prin sexualitatea înscrisă de D-zeu în corpul nostru, încă de la concepere.

Priveşte la trupului tău, acceptă-l aşa cum ţi-a fost dat: cu limitele şi slăbiciunile lui, binecuvântează-l pe Dumnezeu pentru acest trup care este fratele tău, acceptă-l aşa cum l-a modelat Dumnezeu, cu faţa pe care o ai, oricare ar fi ea consider-o frumoasă, fii mulţumit de culoarea ochilor tăi, a părului tău, a aspectului tău, fii mulţumit de faptul că eşti băiat sau fată.

Sexualitatea este darul lui Dumnezeu

"Şi l-a creat Dumnezeu pe om după chipul Său; după chipul lui Dumnezeu l-a creat; bărbat şi femeie i-a creat.(...) Dumnezeu s-a uitat la tot ce făcuse; şi iată că erau foarte bune!"  (Gen 1,27,31) Sexualitatea este darul lui Dumnezeu, iar când darul primit nu este tratat cu responsabilitate este rănită Persoana care dăruieşte şi iubirea cu care ea a fost dăruită. Toate darurile primite trebuie folosite şi integrate în planul de mântuire a omului.

Să privim la sexualitatea noastră prin ochii lui Dumnezeu, pentru că aceasta înseamnă să o privim în faţă, aşa cum este ea cu adevărat. Orice altă abordare deformează realitatea. Să spui adevărul despre sexualitate înseamnă să o redai iubirii din care s-a născut: DUMNEZEU.

"... Sexualitatea este o componentă fundamentală a personalităţii, un mod al său de a fi, de a se manifesta, de a comunica cu ceilalţi, de a simţi, de a exprima şi de a trăi dragostea umană." (Congregaţia pentru Educaţie catolică - "Orientări asupra iubirii umane", nr. 4 din noiembrie 1983)

Sexualitatea este invenţia lui D-zeu: "pecete", "sigiliu" cu care trăim, loc de întâlnire pentru iubire şi viaţă. Ea reprezintă, exprimă şi realizează misterul persoanei, deci nu poate fi redusă la impulsuri genitale, cu atât mai puţin la organele genitale şi actul sexual. Sexualitatea este un "talant" ce trebuie descoperit, respectat şi preţuit.

Sexualitatea este bucurie descoperirii, a întâlnirii

Omul este o fiinţă socială şi deci are în sine o dorinţă naturală spre dialog, spre comunicare. Dar "fiecare dialog, fiecare raport uman este asociat sexualităţii. Fiecare dialog uman este sexuat". (A.Alstuns - Dialogue et sexualite´ - 1969)

 Să descoperim împreună planului lui Dumnezeu în privinţa sexualităţii, bucuria care însoţeşte întâlnirea cu persoane aparţinând sexului opus.

Fiecare simte în sine o atracţie faţă de celălalt sex, atracţie care este rânduită şi voită de Creator. Atracţiile sunt de mai multe feluri, dar în principiu pot fi reduse la trei:

- Atracţia sexuală generală constă în manifestarea unui interes faţă de persoanele de alt sex şi într-o sensibilitate (curiozitate spontană, admiraţie) faţă de calităţile care le caracterizează. Este o tendinţă naturală de a cunoaşte "misterul" care învăluie celălalt sex, voită de Dumnezeu, dar care trebuie controlată şi stăpânită. Îi leagă pe tineri într-o sănătoasă activitate socială, dându-le ocazia de a se cunoaşte şi aprecia reciproc. Bărbaţii sunt atraşi de eleganţa, graţia, sensibilitatea, frumuseţea, gingăşia femeilor. Femeile sunt atrase de energia, curajul, calmul şi hotărârea bărbaţilor.

- Atracţia sexuală personală se îndreaptă spre o anumită persoană şi deschide calea spre căsătorie, iar în căsătorie este de mare ajutor în "imunizarea" atracţiei fizice faţă de alte persoane. Aceasta este înainte de orice emoţie şi deci nu durează la infinit, sau va dura atâta timp cât va fi cultivată în mod conştient pentru a păstra gingăşiile, atenţiile şi simpatia reciprocă din primele zile. Şi această atracţie sexuală trebuie moderată şi supusă unei aprecieri raţionale.

- Atracţia sexuală fizică este o atracţie între trupuri, ea vede în celălalt sex un mijloc de a stimula şi satisface pasiunea fizică şi duce la îmbrăţişări intime şi pasionale şi în final la raportul sexual. Activitatea sexuală nu este rea dacă se exercită după planul rânduit de Dumnezeu. Raportul sexual nu trebuie văzut doar din punct de vedere fiziologic, ci şi psihologic şi moral. Din punct de vedere psihologic unirea sexuală este expresia cea mai nobilă a iubirii umane. Din punct de vedere moral, ar trebui să fie consumarea celui mai solemn contract posibil între două fiinţe umane (Sacramentul căsătoriei). Actul sexual în planul divin este prima condiţie normală necesară celui mare eveniment al ordinii naturale: crearea sufletului. În Vechiul Testament simbolizează iubirea lui Dumnezeu faţă de suflete, iar în tratatele de teologie asupra căsătoriei, unirea dintre soţ şi soţie simbolizează legătura dintre Cristos şi Biserica Sa.

Cum se dezvoltă dragostea?

În general, în ceea ce priveşte dragostea, o persoană parcurge mai multe faze:

1. Faza infantilă când predomină iubirea de sine, într-un mod egoist, ca un bebeluş care pretinde să primească ceea ce vrea, atunci când vrea.

2. Faza iubirii faţă de părinţi când persoana vrea un alt părinte care să-i satisfacă toate dorinţele, iar ea să rămână în centrul atenţiei.

3. Faza iubirii prieteneşti caracterizată de nevoia de susţinere, mai ales din partea persoanelor de acelaşi sex. Dacă prietenii nu sunt pe lângă ea s-o susţină are impresia că nu este bună de nimic.

4. Faza iubirii adolescentine caracterizată printr-un interes faţă de persoane care-i pot împlini propriile nevoi, fără a oferi nimic în schimb. Dar şi cealaltă persoană are nevoi de împlinit, are nevoie de recunoaştere şi apreciere, iar dacă acestea nu sunt realizate, legătura se destramă.

5. Faza iubirii mature în care accentul se deplasează de la a primi la a oferi, iar factorii emoţionali şi psihologici devin tot mai importanţi, iar atracţia fizică scade.

Dacă studiaţi comportamentul din relaţia voastră prezentă vă puteţi da seama în ce fază a iubirii vă aflaţi. Deoarece este dificil a face o diferenţiere clară dintre îndrăgostire şi dragoste adevărată vă prezentăm câteva deosebiri generale dintre cele două moduri de manifestare a iubirii.

Iubirea sentimentală, pasională, îndrăgostirea

- Este o emoţie care îl absoarbe şi-l copleşeşte pe cel în cauză încât acesta îşi pierde simţul proporţiilor şi nu mai e în stare să judece clar, îl face să renunţe la raţiune şi libertate.

- Se bazează în mare măsură pe atracţia fizică.

- Te face să idealizezi cealaltă persoană şi să nu admiţi că ar putea avea şi defecte.

- Cei cuprinşi de această iubire refuză să asculte şi părerea prietenilor.

- Include adesea şi sentimente de gelozie, iar când interesul sexual s-a stins este urmată de plictiseală.

- Aceasta iubire  e menită să se răcească şi să dispară cu trecerea anilor.

- Eşti mai interesat de ceea ce poţi obţine din relaţie şi deci exploatezi cealaltă persoană în interesul tău.

- Provoacă suferinţă, nesiguranţă, confuzie, este incapabilă de iertare şi se poate transforma în ură.

- Reprezintă întotdeauna o bază slabă şi nesigură pentru căsătorie.

Dragostea, iubirea adevărată

- Priveşte în profunzime la compatibilitatea trăsăturilor de caracter, la valorile şi la punctele de interes comun.

- Nu se bazează doar pe atracţia fizică, aceasta fiind doar o mică parte.

- Scoate la lumină tot ce este mai bun din tine, promovează creşterea personală, respectul de sine, ambiţia şi progresul.

- Necesită timp ca să se dezvolte şi să se maturizeze şi durează mult timp.

- Recunoaşte calităţile, dar şi defectele.

- Aduce aprobarea familiei şi a prietenilor.

- Poate supravieţui distanţei.

- Reduce tensiunile deoarece se apelează la discuţii deschise pentru rezolvarea problemelor, fără argumentaţii şi discuţii în contradictoriu.

- Promovează încrederea şi siguranţa care te fac în stare să-i oferi celuilalt libertate.

- Protejează cealaltă persoană, îi poartă de grijă şi o ajută să crească spiritual.

Căsătoria nu se improvizează!

Acordaţi-vă timp pentru ca iubirea să crească, să prindă rădăcini în adevăr, să fie profundă, să fie luminată cu luciditate reciprocă. Dacă vreţi să pregătiţi căsătoria, atunci trebuie să vă pregătiţi pe voi şi faceţi "noviciatul iubirii" - perioada logodnei cât mai rodnică în cunoaştere reciprocă care presupune o întreagă trudă!

Să cunoşti temperamentul, caracterul, să te familiarizezi cu gusturile, dorinţele, obiceiurile, să presimţi ereditatea, să te faci plăcut familiei, să afli despre mediul de viaţă, despre locul de muncă, să-i înveţi limbajul, să decodifici semnale.

Toate acestea  nu se fac într-o singură zi!

Calitatea comunicării din această perioadă poate fi determinantă pentru întreaga viaţă!

Trebuie să-l descoperi pe celălalt cu trecutul, prezentul şi viitorul lui.

Castitatea până la căsătorie este pentru iubire ceea ce este fundaţia pentru o casă. (Există şi castitate conjugală, dar despre aceasta vom discuta data viitoare).

Iubirea dintre soţ şi soţie cuprinde toate cele trei sfere: minte, inimă şi trup.

- Iubirea minţii: stimă reciprocă care creează armonia între soţi şi-i ţine uniţi până la moarte.

- Iubirea inimii: afectuoasă, gingaşă, exclusivă, garantează fidelitatea.

- Iubirea trupului: prin care unul altuia işi aduc o mare bucurie în completă dăruire de sine, făcând din doi un singur trup şi chemând la viaţă copilul, rod al iubirii lor.

Fiecare din cele două sexe este cu demnitate egală, deşi în mod diferit, chip al puterii şi afecţiunii lui Dumnezeu. Bărbatul şi femeia au fost creaţi diferiţi, dar complementari fizic, moral şi spiritual, aceasta pentru binele căsătoriei şi a dezvoltării vieţii familiale.

„Litania darurilor" cu care au fost înzestraţi bărbatul şi femeia:

Bărbatul

- Este menit să transforme lumea

- Este mai cerebral, mai logic

- Are o viziune de ansamblu, de sinteză

- Se mulţumeşte mai uşor cu o situaţie de mijloc onestă

- Este atras de teorie şi speculaţie

- Înseamnă putere de decizie

- Este mai exteriorizat, mai expresiv

- Este mai dinamic

- Este înclinat spre dreptate

- Are o sexualitate mai sensibilă.

Femeia

- Este menită să dea viaţă şi s-o protejeze

- Este mai bogată în intuiţie, inspiraţie, presentimente şi sentimente

- Are simţul detaliilor

- Este purtată de un ideal, va merge până la capăt, la eroism

- Este atrasă de existenţă şi acţiune

- Înseamnă putere de convingere

- Este mai interiorizată, mai primitoare

- Este mai ponderată

- Este înclinată spre milostivire

- Are o sexualitate mai profundă.

Sexualitatea - viaţa

„Dacă sexualitatea umană ar fi avut drept scop numai obţinerea plăcerii, nu ne-am putea explica de ce femeia este dotată cu un mecanism atât de complex ca uterul, care se reînnoieşte continuu şi se pregăteşte la fel cum pământul aşteaptă sămânţa.  Sau, "care pune masa în aşteptarea unui invitat" şi atunci când invitatul nu vine, endometrul este expulzat, nemaifiind necesar. Tot aşa ar fi greu să explicăm de ce bărbatul este prevăzut cu organe sexuale secundare (prostata şi vezicule seminale), destinate în exclusivitate elaborării de "carburant" şi adaptării mediului de care spermatozoidul are nevoie ca să poată fecunda ovulul. Este evident că toate aceste organe şi funcţii nu ar avea nici o raţiune de a exista dacă ar fi fost doar surse ale plăcerii". (Prof. Montesserat Baneras, coordonator al grupului medical de cercetare a CNF din Barcelona, Comunicare la al 9-lea Congres al Familiei, Paris, septembrie 1986)[1].

Identitatea sexuală ca băiat sau fată se conturează în momentul conceperii. După naştere aparatului genital intră într-o perioadă de stagnare până la pubertate. Începând  de la pubertate, sub influenţa unor hormoni se dezvolta şi se perfecţioneaza funcţiile aparatului genital feminin şi masculin. Pentru fete aceste modificări încep în jurul vârstei de 9-10 ani iar pentru băieţi în jurul vârstei de 10-11 ani, ajungându-se la maturitate deplină în jurul vârstei de 20-21 ani.

În mare parte organele genitale masculine sunt situate în exteriorul corpului şi acestea sunt: două testicule ce se află în interiorul unui săculeţ din piele numit scrot, în ei se produc spermatozoizii, celulele germinale masculine; aceştia trec prin epididim, canalele deferente, care sunt două tuburi prin care trec spermatozoizii pentru a ajunge la vezicula seminală şi glanda numită prostată ce se găseşte sub vezica urinară. Spermatozoizii se amestecă cu substanţele produse de vezica seminală şi prostată şi formează lichidul seminal. În timpul ejaculării lichidul seminal  parcurge uretra şi iese în exterior prin penis, organ muscular care prin umplerea cu sânge determină erecţia.

Spermatozoidul este o celulă flagelată, mobilă, având un cap ce conţine nucleul cu cei 23 cromozomi, gât şi coadă. Procesul de producere a spermatozoizilor începe la pubertate şi continuă până la o vârstă înaintată. Pentru a se produce un spermatozoid este nevoie de 72 de zile. Spermatozoizii pot fi reţinuţi timp îndelungat şi pot fi resorbiţi de organism. Este un fenomen natural ca la diferite intervale surplusul de celule să fie spontan eliminat în timpul somnului. Acest fenomen e unul din semnele normale ale pubertăţii copilului. Atâta vreme cât se produce în timpul somnului, nu trebuie să dea loc la nici un fel de îngrijorare, nici din punct de vedere fiziologic, nici moral. În mediu fertil oferit de corpul femeii spermatozoizii trăiesc 3-5 zile.

Aparatul genital feminin conţine doua glande pereche, ovarele, ce conţin sute de mii de ovule, acestea fiind celule germinale feminine. La vârsta pubertăţii, ovulele încep să se maturizeze, treptat, câte unul în fiecare lună. Când ovulul este matur, foliculul care-l conţine se rupe şi el este eliminat din ovar. Acest fenomen se numeşte ovulaţie. Ovulaţia continuă până la menopauză, care în mod obişnuit survine după 40 ani. În tot acest interval, ovulaţia are loc cu regularitate ritmică, cam la 28 zile odată. Ovulul matur este captat de canalul numit trompă uterină. Cele două trompe uterine sunt una la dreapta şi alta la stânga în legătură cu cele două ovare şi uterul. Uterul este un organ musculos compus din corpul uterului şi colul uterin traversat de un canal numit canalul cervical sau cervix. Uterul se continuă cu vaginul şi organele genitale externe.

Ovulul trăieşte o zi şi dacă nu este fecundat  (nu are loc unirea spermatozoidului cu ovulul), el moare. După 11-16 zile de la ovulaţie uterul începe să se contracte şi să arunce în exterior mucoasa endometrială sub forma menstruaţie, care este semnul cel mai important al pubertăţii unei fete. Menstruaţia durează 5-6 zile şi se repetă la fel ca şi ovulaţia după aproximativ 28 zile.

Durata de timp dintre prima zi a menstruaţiei până la prima zi a celei următoare se numeşte ciclu menstrual şi include totalitatea fenomenelor care duc la formarea şi dezvoltarea celulei germinative feminine precum şi la pregătirea uterului de a primi un eventual ovul fecundat.

Toate aceste procese sunt reglate de la nivelul hipotalamusului şi al hipofizei de unde pornesc semnale sub forma de hormoni care pun în mişcarea maturizarea unui folicul ovarian care va elibera hormonii ovarieni: estrogeni şi progesteronul.

Sub influenţa estrogenului colul uterin produce o secreţie numită mucus cervical care este un semn şi un factor de fertilitate.

Dacă în această perioadă fertilă are loc o relaţie sexuală milioane de spermatozoizi pornesc în cautarea ovulului. Cel mai rapid şi mai puternic va fecunda ovului în treimea externă a trompei. Momentul unirii celor două celule este începutul unei noi vieţi, momentul zero, momemtul când Dumnezeu creează sufletul, începutul unei noi persoane care este unică şi irepetabilă. După fecundare, embrionul, multiplicându-se într-un număr crescut de celule, coboară spre uter unde are loc implantarea sau nidarea. Ovulul fecundat prins de mucoasa emdometrială începe să se dezvolte treptat, de la starea embrională până la forma desăvârşită a unui copil. Această dezvoltare durează 9 luni. Când copilul este suficient de dezvoltat, membranele care-l înfăşoară se rup în partea dinspre vagin şi copilul începe să coboare, el trece prin colul uterin, vagin şi organele genitale externe şi are loc naşterea.

 Fertilitatea este un dar prin care semănăm cu Dumnezeu, devenim co-autori ai vieţii, dar, prin care iubirea se prelungeşte într-un al treilea şi se eternizează, ca floarea în fructul ei. Fertilitatea reprezintă posibilitatea de a apare o sarcină, drept consecinţă a unui raport sexual şi ca sarcina odată instalată, să poată fi purtată până la capăt. Există soţi care nu primesc darul fertilităţii, ei pot adopta copii sau se pot dedica operelor de caritate. Persoanele consacrate sunt chemate să dea viaţă spirituală şi să genereze fii pentru viaţa veşnică.

Bibliografie:

1. Philippe Marie Dominique, o.p., În inima iubirii - convorbiri despre iubire, căsătorie şi familie, Ed. Paideia, Bucureşti, 2003.
2. Van Pelt, Nancy L. - Curtenie completă, Ed. Viaţă şi Sănătate, Bucureşti, 2004.
3. Kelly, Gerald S.J., Prietenia şi dragostea, Ed. Serafica, Roman, 1999.
4. pr. Chinez, Isidor - Curs „Etica sexuală", Institutul Teologic Romano-Catolic, Iaşi
5. Ange, Daniel - Trupul tău este făcut pentru viaţă, Ed. Sapientia, Iaşi, 2006.

[1] Daniel Ange, „Trupul tău este făcut pentru viaţă", Ed. Sapientia, Iaşi, 2006, pag. 81.