PLANURILE CREATORULUI

"A făcut Dumnezeu pe om după chipul său, l-a creat după chipul lui Dumnezeu, bărbat şi femeie i-a creat pe ei. Şi i-a binecuvântat Dumnezeu şi a zis:creşteţi şi vă înmulţiţi şi umpleţi pământul şi supuneţi-l.,,
(Geneză 1, 27-28 )

Dumnezeu în nemărginita Sa iubire a creat lumina, Soarele, Luna şi stelele, apa şi uscatul, plantele, peştii şi animalele. Totul era numai energie, numai viaţă. Lipsea totuşi ceva . . . sau mai bine zis . . .cineva! Nu era cui să-i cânte ciocârlia, să-i surâdă florile şi să-i rodească pomii. Lipsea ,,raţiunea,, fiinţa conştientă, care să soarbă în suflet, toate aceste frumuseţi, care să le înţeleagă şi care mai apoi să se ridice pe aripile rugăciunii, la Acela care a făcut toate acestea.

Ideea perfectă de "om" a apărut în momentul când Dumnezeu a creat primul bărbat şi prima femeie, amândouă fiinţe perfecte în sine dar, cu particularităţi specifice fiecărui sex. Cele două sexe sunt menite să fie nedespărţite şi tocmai de aceea a aşezat Creatorul pe prima femeie lângă primul bărbat şi a format prima familie la începutul lumii.
Dar Dumnezeu a avut planuri şi mai sfinte şi mai tainice prin crearea celor două sexe, căci prin aceasta a dat oamenilor puterea de a crea, a voit ca omul să preia o parte din opera Sa creatoare, pentru ca astfel să completeze lipsa pe care moartea o cauzează zilnic în rândul oamenilor.

Dumnezeu a creat un singur bărbat şi o singură femeie. Şi atunci intervine întrebarea: Dar pe ceilalţi oameni cine i-a făcut? Cum au ajuns ei în viaţă? Şi cum am ajuns şi eu în viaţă? Cum se nasc copiii? Iată câteva din întrebările care frământă mintea fiecărui copil, tânăr.

Învăţaţii împart lumea în două grupe mari: fiinţe şi lucruri. Fiinţelor (plante, animale omul) Dumnezeu le-a dat o putere deosebită, prin care dau naştere la fiinţe noi, mai mici, dar asemănătoare. Planta rodeşte plante noi, animalului i se nasc pui, iar omului copii, pentru ca să se completeze  încontinuu stricăciunea provocată de moarte.

Aşadar, Dumnezeu a dat puterea generatoare, creatoare: acea putere misterioasă, ce aparţine numai lui Dumnezeu, prin care ei pot să aducă viaţa pe pământ, în bărbat a aşezat spermatozoizi iar în femeie ovule, din care să apară un om nou. Această putere, această sămânţă a vieţii este puterea sexuală. În copii ea este latentă, cum sunt mugurii în gerul iernii şi nu e cunoscută de ei, decât când ajung la vârsta adolescenţei.

Dumnezeu permite unirea celor două sexe şi folosirea organelor genitale, dar numai după legile date de el, în societatea indisolubilă până la moarte, care este familia, dar şi aici numai cu scopul de a lua parte la opera de înnoire a neamului omenesc, sau cel puţin să nu excludă acest scop.  Însuşi Dumnezeu a orânduit astfel, spunând primilor oameni în Paradis: ,, Creşteţi şi vă înmulţiţi!,, Biblia vorbeşte şi în alte locuri despre acest proces care se numeşte unire sau raport sexual, atunci când spune că ,,Amândoi vor fi un singur trup,, Acest act însă, ar fi un păcat grav, dacă s-ar săvârşi în afara unei căsătorii legitime.

REGULI  DE  BAZĂ

• Sexualitatea umană este o taină sfântă care trebuie prezentată după învăţătura doctrinei şi moralei Bisericii, având drept suport iubirea creatoare pe care Dumnezeu a revărsat-o în om.
• Trebuie prezentate copiilor şi tinerilor doar informaţii potrivite cu stadiul dezvoltării proprii şi ţinând cont de unicitatea fiecărui copil.
• Prima responsabilitate a părinţilor este aceia de a-i face pe copii să se simtă iubiţi. Această iubire trebuie să fie necondiţionată, exprimată prin vorbe, gesturi şi fapte. S-a constatat că majoritatea copiilor care au complicaţii  sexuale, provin din familii unde au fost lipsiţi de atenţie şi de grijă; sau au crescut într-o atmosferă de teamă, de supunere; sau de exigenţă excesivă ori de capricii.
• Comunicarea părinte - copil este esenţială în demersul educaţional şi trebuie să fie bazată pe deschidere, încredere reciprocă şi respect de sine şi faţă de ceilalţi.
• Asigurarea unui cămin plin de dragoste şi fericire, unde relaţia soţ - soţie are întâietate asupra celei părinte-copil, ea fiind un model de viaţă pentru copil. În dialogul cu copii nu trebuie să lipsească niciodată sfaturile potrivite pentru a-i ajuta să crească în iubirea faţă de Dumnezeu şi faţă de aproapele.

CINE TREBUIE SĂ FACĂ EDUCAŢIA SEXUALĂ?

        Părinţii sunt cei mai în măsură să dea educaţie sexuală copiilor lor, pentru că ei îi iubesc cel mai mult şi le pot crea atmosfera de intimitate, de apropiere sufletească, acasă, în sânul familiei.

Experienţa arată că acest dialog se dezvoltă mai bine, când părintele care comunică informaţiile este de acelaşi sex cu copilul sau tânărul. Părinţii nu  trebuie să se simtă jenaţi deoarece şi sexualitatea face parte din viaţa umană. Dacă se evită răspunsul, copilul va sesiza că ceva nu este în regulă, că s-a apropiat de o zonă interzisă şi va începe şi el să o evite. Cu toate acestea curiozitatea lui nu va fi cu nimic mai mică! El va încerca să afle pe ascuns şi din orice sursă cât mai multe amănunte despre sex, şi asta numai din cauza tăcerii părinţilor.

Dacă părinţii lipsesc, persoanele cele mai potrivite pentru a le da educaţie copiilor sunt cele în care copiii au încredere şi sunt apropiate familiei (bunici, rude).
Un rol important în această educaţie o are şi şcoala, în special profesorul de religie, care va şti cel mai bine să pună în valoare sexualitatea umană în contextul credinţei, având în vedere planul lui Dumnezeu.

CUM TREBUI SĂ-I SPUN?

• TREPTAT  - începeţi să oferiţi informaţii în continuu, chiar din primii ani ai copilăriei, până când devine adult, conturând treptat o imagine din ce în ce mai completă despre acest subiect.
•  SIMPLU  - răspundeţi la întrebarea lui în cel mai simplu mod posibil. Dacă vrea să afle ceva în plus, lăsaţi-l să vă pună o a doua întrebare. Satisfaceţi-i curiozitatea şi atât. Prea multe detalii, oferite prea devreme, îl fac să nu mai priceapă nimic.
• SCURT  - găsiţi un răspuns scurt, care să răspundă exact la întrebarea din acel moment. Un discurs prea lung îl va face să-şi piardă interesul şi să caute răspunsul în altă parte.
• DIRECT  - daţi răspunsul pe loc, făra ezitări, pentru ca, copilul să se convingă că nu e nimic rău, ruşinos sau interzis.
• CORECT  - nu-l păcăliţi pe copil cu o poveste oarecare! Mai devreme sau mai târziu va vedea că cei din jur ştiau adevărul înaintea lui şi se va simţi trădat, umilit, nesigur de el şi de dumneavoastră ca sursă de informare.
• SPUNEŢI  LUCRURILOR PE NUME! - folosiţi limbajul ştiinţific, folosind cuvinte ca penis, vagin, ovare, testicole în explicaţiile dumneavoastră legate de transformările sau funcţiile organismului aşa  după cum folosiţi stomac, intestine, limbă. Copiii se vor obişnui cu ele de la început şi le vor folosi la rândul lor natural, cum vor folosi şi alte cuvinte precum dinozaur, navetă spaţială, etc.

CÂND TREBUIE SĂ-I SPUN?

• Găseşte timpul potrivit pentru a vorbi.
• Dacă micuţul îţi pune multe întrebări despre sexualitate, atunci înseamnă că a venit momentul.
• Acordă-i copilului un timp special pentru a-i răspunde la întrebările lui despre sexualitate: "De dimineaţă m-ai întrebat despre anumite lucruri, acum că e linişte în casă, putem să discutăm".
• Dacă copilul ajunge în pragul pubertăţii şi nu pune nici una din întrebările obişnuite legate de transformările organismului său, ajutaţi-l, pentru ca atunci când va ajunge la pubertate să fie pregătit să înţeleagă şi să le accepte.

CE TREBUIE SĂ-I SPUN?.

          Educaţia sexuală trebuie începută din primii ani ai copilăriei, dar informaţiile legate de sexualitate trebuie transmise treptat,  ţinându-se cont de personalitatea fiecăruia în parte, dar şi de principalele etapele de dezvoltare a copilului.

I. ANII INOCENŢEI  (5 ani până în pragul pubertăţii)

• Este  o perioadă de linişte şi seninătate din punct de vedere sexual când copilul se simte bine cu trupul său şi cu funcţiile sale.
• Ei învaţă din exemplul adulţilor şi din experienţa familială, ce înseamnă să fii femeie  sau bărbat şi ce rol are fiecare.
• Sunt anii cei mai potriviţi pentru a stabili o relaţie bună cu părinţii bazată pe încredere şi deschidere.
• Primele informaţii despre sex pe care trebuie să i le oferim unui copil în această perioadă, nu se referă la sexualitatea genitală, ci la sarcină şi la naşterea unui frăţior sau a unei surioare. Aceste informaţii trebuie să fie simple şi să trezească uimire în faţa lucrării creatoare a lui Dumnezeu.
• Este o perioadă magică când poveştile cu final fericit şi cu personaje pe măsură, încântă gândirea şi trezeşte dorinţa de a se afla în pielea acestora.
• Copiii ajunşi la 6 ani sau înainte de această vârstă sunt intrigaţi în mod frecvent: ,,Cum se naşte frăţiorul meu? ,, Dacă părinţii ştiu să le ofere copiilor o instruire adevărată, demnă şi graduală, satisfăcându-le curiozitatea şi lăsând drum liber altor întrebări, ei simt o mare bucurie, iubindu-i şi mai mult pe cei care le-au dat viaţă. În felul acesta, devin imuni la devierile sexuale, mai puternici şi apăraţi de pericolul de a fi corupţi.
• Părinţii pot observa la copii de vârste fragede debutul unei activităţi genitale instinctive. Copilul nu trebuie judecat represiv, ci corijat cu blândeţe, pentru ca acele atitudini să nu devină mai târziu păcătoase. Este important ca refuzul acestor atitudini contrare demnităţii persoanei şi curăţiei, să fie justificat prin argumente adecvate, valabile şi convingătoare atât pe plan raţional cât şi în cel al credinţei.

• Pubertatea (începe între 8 - 12 ani)
• Este faza iniţială a adolescenţei în care părinţii sunt chemaţi să fie atenţi în special la educaţia creştină a copiilor: este momentul auto-descoperirii, timpul când izvorăsc sentimentul dragostei, impulsuri biologice de sexualitate, timpul dorinţei de a fi împreună cu alţii.
• Părinţii trebuie să fie deosebit de atenţi la evoluţia copiilor şi la transformările lor  fizice şi psihice, decisive pentru maturizarea personalităţii lor. Este o perioadă importantă pentru educarea în spiritul curăţiei, deci modalitatea de a da informaţii asupra sexualităţii trebuie raportată la această valoare.
• Părinţii trebuie să aibă în vedere consecinţele nefaste ale nerespectării intimităţii actului conjugal propriu asupra copiilor, care oricând pot percepe şi interpreta acţiunea lor.
• Este perioada în care cerinţa educativă  include şi aspectele genitale, iar părinţii trebuie să le ofere explicaţii mai amănunţite asupra sexualităţii, într-o relaţie de încredere şi de prietenie.
• Aceasta e vârsta la care copii încep, de obicei, să pretindă respectarea intimităţii, mai întâi pe a lor, apoi pe a celor din jur, iar părinţii trebuie să respecte această nevoie de intimitate.
• Problemele de anxietate îşi fac apariţia în viaţa lor şi trebuie tratate cu seninătate şi delicateţe.
• O mulţime de probleme şi întrebări încep să-i frământe : Ce se întâmplă cu mine ? Am vre-o boală ? Ar putea fi cancer ? Ceva nu este în regulă cu trupul  meu ? Sau  întrebări de genul: De ce nu cresc şi eu ca ceilalţi ? Eu nu am menstruaţie şi colegele mele au. Sunt mai scund şi decât fetele, ce mă fac ?  Ceilalţi se bărbieresc iar eu nu am nici puf ? Toate aceste întrebări şi probleme provin din ignoranţa celor care trebuia să-i educe sau din informaţii greşite primite.
• Încep să fie atraşi tot mai mult de cei de sex opus.
• Trebuie atenţionaţi de posibilele întâlniri primejdioase cu oameni cu tendinţe bolnave care doresc să-şi satisfacă instinctele sexuale, încercând să le câştige încrederea prin vorbe prieteneşti, mici cadouri sau plimbări cu maşina.

PUBERTATEA LA FETE

• Creşterea sânilor şi primele fire de păr în zonele intime anunţă faptul că fetiţa începe procesul maturizării sexuală. În curând se va confrunta cu un eveniment extrem de important în viaţa ei: menstruaţia.
• Găsiţi un moment de intimitate cu fetiţa şi explicaţi-i că în curând nu va mai fi copil: va deveni domnişoară. Încet-încet se vor petrece transformări în corpul ei care sunt perfect normale şi mai ales foarte necesare pentru viaţa ei în viitor.
• Dacă aţi lămurit-o deja de unde vin copiii folosind termeni ştiinţifici, îi va veni uşor să înţeleagă acum că uterul ei se pregăteşte pentru când va adăposti un bebeluş. El  are în interiorul lui un fel de aşternut făcut din apă, piele moale şi puţin sânge. În fiecare lună, dacă în el nu se află nici un bebeluş uterul schimbă aşternutul, iar cel vechi se scurge încetul cu încetul prin vagin. Arată ca nişte picături de sânge, este curat şi sănătos şi se numeşte menstruaţie. În perioada premergătoare menstruaţiei apar uşoare tulburări fizice (iritabilitate, nervozitate, dureri de cap, depresii) dar care trec uşor. Apariţia menstruaţiei semnalizează că organismul ei se pregăteşte să colaboreze cu Dumnezeu la crearea unei vieţi noi.
• Ajutaţi-o pe fetiţă să înţeleagă importanţa, bucuria şi mândria legate de întemeierea unei familii. Din acest moment ea poate deveni oricând mamă, dar întemeierea unei familii este un lucru mult mai serios.
• Explicaţi-i importanţa igienei intime mai ales în timpul menstruaţiei, şi arătaţi-i cum să folosească bandajele igienice pentru a se proteja eficient.
• Arătaţi-i că respectul pentru propriul său corp este extrem de important atât pentru sănătatea şi fericirea ei actuală, cât şi a familiei ei viitoare. Acest respect trebuie să se concretizeze şi într-o atitudine decentă, creştinească în relaţiile cu ceilalţi.
• Încurajaţi-o să vă împărtăşească toate modificările pe care le observă în legătură cu organismul ei.

     PUBERTATEA LA BĂIEŢI

• Încurajaţi-l pe băiat să stabilească la pubertate o relaţie mai strânsă cu tatăl, un unchi sau un frate mai mare care să-i povestească despre schimbările ce vor avea loc în corpul lui atunci când e pe cale să ajungă bărbat, pentru ca să preîntâmpine efectul pe care îl pot avea discuţiile de la colţ de stradă cu puşti din cartier sau alte persoane care nu sunt bine informate.
• Băiatul are un trup nou, creşte foarte repede, apar schimbări de dimensiune, forţă  şi coordonare a organismului, apare părul pe corp, încep să-i crească organele sexuale, vocea începe să se schimbe, apar coşurile şi punctele negre pe faţă,etc.
• Prezentarea tuturor schimbărilor se va face cu seninătate, pozitiv şi cu rezervă, în legătură cu căsătoria,  şi cu paternitatea.
• Explicaţi-i băiatului că în curând va începe să se formeze în testicolele lui celule cu care, la timpul potrivit, va contribui la conceperea viitorilor săi copii. Aceaste celule se numesc spermatozoizi şi pot fi reţinute timp îndelungat în organism iar, uneori, surplusul este eliminat în mod spontan, în timpul somnului, prin penis. Acest eveniment se numeşte poluţie, este perfect normal,  nu trebuie să-i fie  ruşine şi  nu e nimic rău atâta timp cât nu s-a produs singur acest fenomen.
• Glandele sexuale au şi un alt rol, în afara faptului că produc spermatozoizi, produc şi alte substanţe care, ajungând în sânge pătrund în tot corpul şi, sub influenţa lor, copilul va deveni, încetul cu încetul bărbat. De aceea funcţionarea lor nu trebuie tulburată cu ceva în timpul pubertăţii deoarece nu se va mai putea dezvolta normal.
• Atenţionaţi-l  să nu-şi atingă în mod intenţionat organul sexual propriu sau al altuia  şi deasemeni să nu lase nici o persoană să le atingă, pentru a nu avea repercursiuni grave asupra sănătăţii fizice şi morale.

      DE CE SUNT PREOCUPAŢI COPIII NOŞTRI DE PROBLEMELE SEXUALE MAI  DEVREME ASTĂZI DECÂT ÎN TRECUT?
Vina este în mare măsură a noastră, a părinţilor, şi a societăţii în care trăim, deoarece noi contribuim la imaginea pe care copiii şi-o fac despre viaţă, familie, şi mai ales despre ei înşişi.

Mijloace care transmit mesaje negative în planul sexualităţii

• Jucăriile pe care le oferim azi copiilor le crează o imagine despre lume, care se va şterge cu greu.
• Îmbrăcămintea modernă, sexi şi îndrăzneaţă care îi transformă pe copii în mici adulţi şi care îi va determina să se preocupe mereu de imaginea lor sexi.
• Lumea care ne înconjoară e plină de mesaje legate direct sau indirect de sex.
• Mass-media, reclamele afişate prin oraş conţin aluzii subtile la sex, pentru a atrage atenţia celor din jur.

CONSECINŢE

• Scăderea interesului pentru învăţătură
• Punerea în pericol a viitorului lor profesional
• Apariţia abuzului sexual
• Apariţia căsătoriilor premature şi a divorţurilor ulterioare
• Apariţia sarcinilor la vârsta pubertăţii
• Contactarea de boli venerice (SIDA)

• Iar cea mai dureroasă consecinţă este că copiii şi adolescenţii sunt astfel expuşi unor presiuni sexuale şi sfârşesc prin a CREDE că sexul e ceva cu care toţi sunt la curent, permis oricând, plăcut,  şi modern.

CUM SĂ EVITĂM  ACESTE CONSECINŢE?

• Printr-o educaţie sexuală  făcută la timpul potrivit şi gradual, în spirit de credinţă.
• Prin modelul părinţilor, model care este preluat în mod direct.
• Oferindu-le copiilor preocupări pentru timpul liber.
• Ajutându-i să selecteze din mass-media ceea ce este frumos şi de valoare.