"Contracepţia ar trebui să fie denunţată ca fiind un
rău inexprimabil sau ca un act blasfemiator ce
reneagă puterea creatoare a lui Dumnezeu".
(Kevin Hume, profesor de obstretică la Universitatea din Sidney)

Definiţia contracepţiei a fost dată în Enciclica Humanae vitae astfel: "orice acţiune, care fie în programarea actului conjugal, fie în săvârşirea lui, fie în dezvoltarea consecinţelor sale naturale, îşi propune ca scop sau ca mijloc, să facă imposibilă procrearea." (HV10)

Metodele contraceptive sau artificiale de reglementare a sarcinii sunt instrumente care fac o manipulare, o distrugere temporară a factorilor biologici de procreere. Persoana sau soţii se limitează doar să aleagă instrumentul adecvat pentru un anume tip de manipulare pe care intenţionează să o realizeze. Odată făcută această alegere se încredinţează total instrumentului, responsabilitatea fiind atribuită exclusiv functionalităţii bune sau rele a instrumentului şi nu celui care îl utilizează. În folosirea mijloacelor contraceptive persoana se leagă, se condiţtionează de instrument, de fapt nu există un spaţiu pentru o libertate de acţiune şi de responsabilitate personală procreativă.

Contracepţia este inseparabil legată de starea moral-spirituală a unei părţi a Europei şi aproape a întregii lumi industrializate contemporane. Ea a provocat mari transformări sociale şi ideologice. Pentru prima dată în istoria omenirii s-a ajuns la o despărţire de mari proporţii între sexualitate şi procreaţie. Această ruptură, aparţinând până acum doar sferei private, a năvălit deodată în domeniul public. S-a promovat dreptul la uzul liber al sexualităţii conducând la sfărâmarea tuturor hotarelor anterioare.

Principiul plăcerii a căpătat prevalenţă faţă de finalitatea biologică a sexualităţii, procrearea. Valul de pornografie a pregătit teoretic acest proces, anticonceptionalele l-au realizat practic. În cadrul acestei desfăşurări de fenomene, s-a produs ceva cu totul nou: reglementarea concepţiei a ajuns sa fie aproape total medicalizată; medicul, protectorul vieţii până atunci, s-a transformat pe negândite, şi la început involuntar, într-un important factor de codecizie la împiedicarea vieţii şi un monstruos reducător al numărului de naşteri.

Nu a fost greu să se câştige pentru acest proiect corpul medical, sugerându-i-se acestuia şi, de altfel întregii populaţii, cuvântul de ordine: "mai bine să previi decât să avortezi". În acelaşi timp a fost propagată - chiar de unii teologi, din pacate - ideea "răului mai mic".

Avortul a fost propagat aproape concomitent, în toate tările occidentale, sistematic şi gradat, cu toate mijloacele la dispoziţie, inclusiv prin minciuna si manipulare verbală. În prima faza, au fost încălcate în mod intenţionat prevederile legale în domeniu, apoi acestea au fost înlăturate de factorii puterii legislative şi astfel a fost distrusă conştiinţa asupra demnităţii şi a dreptului inalienabil la viaţă al copilului nenăscut.

Medicul american Dr. Bernhard Nathanson, care odinioară  a efectuat personal 60.000 de avorturi şi care în prezent se numără printre cei mai hotărâţi adversari ai avortului, ne arată cum el însuşi şi alţii au folosit statistici false pentru deformarea opiniei publice: "Noi falsificam numărul avorturilor ilegale. Ştiam bine că numărul total al avorturilor ilegale din SUA se ridica aproximativ la 100.000. Însă cifra pe care o prezentam în mod repetat !!! - publicului şi mediilor de informare era de un milion. În urma avorturilor ilegale mureau anual între 200 şi 250 de femei. Cifra pe care o reluam constant şi o furnizam mediilor de informare era de 10.000. Aceste cifre începeau să marcheze conştiinţa publică în America." Şi astfel s-a ajuns la adoptarea legii avortului şi la pătrunderea anticoncepţiei.

Anticoncepţia şi avortul se află în strânsă legătură. Nu numai în planul mecanismului de acţiune (aşa cum se va vedea în continuare), ci mai ales din punct de vedere ideologic şi psihologic. Anticoncepţia urmareşte să prevină venirea pe lume a copilului. Astfel se formează şi se dezvoltă o intensă concepţie negativă despre copil, se cristalizează rapid imaginea copilului-duşman, fenomenul nedorit care însoţeşte sexul. Şi atunci când în ciuda anticoncepţioanalelor acest fenomen asociat se produce, el este respins şi îndepărtat prin avort. Promotorilor contracepţiei le era bine cunoscută realitatea că nici un anticoncepţional nu poate oferi garanţia absolută, ultima soluţie fiind numai avortul. Astfel încât avortul este necesar ca asigurare a contracepţiei şi de aceea este propagat în mod egal. Şi aici se vede înşelătoria sloganului : "mai bine să previi decât să avortezi", care împreună cu "a te păzi este un rău mai mic" ca şi multe altele sunt toate manipulări de limbaj făcute cu scopuri precise. Ce efect au aceste ideii?

În primă fază provoacă o relativizarea a ceea ce este etic şi moral. "Răul mai mic" pune în umbră faptul că "nu este îngăduit să facem nimic negativ pentru a obţine ceva pozitiv". Cu această relativizare a ideilor morale s-a urmărit în stil mare o etică "eliberată" de valori. Este considerat inadmisibil să-i impui cuiva propriile tale concepţii valorice, chiar dacă ele sunt juste. Aşa a apărut medicina a-valorică, medicina fără etică, în care pacientul poate dori orice - medicul este doar executantul neutru, neconstrâns de consideraţii moral-valorice.

Un alt factor care a ajutat emoţional cât şi ideologic la instalarea anticoncepţiei moderne a fost ideea stăvilirii "suprapopulării" şi ea o minciună.

Mijloacele contraceptive

Coitus interruptus este metoda retragerii bărbatului şi ejacularea în exteriorul corpului femeii. Această metodă poate avea urmări nefaste asupra cuplului deoarece creează o stare de anxietate şi tensiune psihică şi, pe termen lung, poate provoca dereglări în sfera sexualităţii ca: impotenţa la bărbat şi frigiditate la femei.

Spirala  sau steriletul este în primul rând un mijloc abortiv timpuriu şi reprezintă un obiect introdus în uter prin care se urmăreşte producerea intenţionată a unei congestii de iritaţie în ţesutul uterin, împiedicând implantarea embrionului. Spiralele moderne conţin în materialul lor şi substanţe spermicide.
Efectele secundare sunt:

• infecţiile, mai ales în zona trompelor uterine, ceea ce conduce adesea la închiderea lor şi deci la sterilitate. Datorita acestor infecţii apare un mare pericol de sarcină extrauterină (de 10 ori mai frecventă decât la femeile fără spirală) şi sarcină ovariană (de 4 ori mai frecventă).
• perforatiile uterului, însoţite de pericolul rănirii peretelui intestinal.
• sângerările şi durerile.

In SUA, din cauza acestor factori de risc, din 1987 spirala a fost retrasă de pe piaţă, în schimb se continuă exportul ei.

Codom-ul sau prezervativul are un coeficient de eşecuri în evitarea sarcinilor de 3 %.  (dupa prof. dr.med. Josef Roetzer) Odată cu masiva răspândire a bolii SIDA a fost propagat de stat masiv, deşi ar trebui să se recunoască un coeficient ridicat de eşecuri şi în evitarea propagării SIDA. Medicul ginecolog Pritz, din Munchen, a stabilit prin calcule statistice că 100 de bărbaţi infectaţi cu SIDA infectează anual 35 de femei, dacă aceştia utilizează în exclusivitate prezervativul. Este deci clară iresponsabilitatea celor care susţin prezervativul ca o protecţie împotriva SIDA.

Spermicide sub formă de supozitoare, saruri, alifii, spray-uri, tampoane.
Acestea sunt substanţe chimice destinate uciderii spermatozoizilor. Datorită lor se pot produce leziuni moleculare în spermatozoizi şi modificări ale structurii ADN. În cazul unei fecundări, acestea conduc la malformaţii ale zigotului. Până în prezent nu s-au semnalat, totuşi, născuţi cu malformaţii, pentru că, oricum, embrionii astfel apăruţi se elimină, de regula, prin avort timpuriu. Aşadar, şi în acest caz ne aflăm în faţa unui efect abortiv, care nu fusese identificat ca atare până în prezent.

Se realizează pe cale chirurgicală existând două tehnici operaţionale: laparotomia, cu deschiderea cavităţii abdominale şi laparoscopia, când intervenţia este realizată prin examinarea vizuală a cavităţii abdominale.

Efecte secundare: intervenţia nu este lipsită de riscuri şi aceasta mai ales în cazul femeilor, la care este necesară anestezia totală şi deschiderea abdomenului. Pericole deosebite prezintă închiderea trompelor prin laparoscopie; dubla introducere a instrumentelor în abdomen, fără control vizual, orbeşte, poate produce, de exemplu, răniri ale vezicii urinare, intestinelor şi pe traiectul vaselor sangvine, etc.

Urmări pe termen lung ale sterilizării: Sarcini extrauterine (acestea survin în urma unor eşecuri în sterilizare), tulburări ale ciclului menstrual, tulburări psihice care cresc de 2-3 ori în numai 10 ani de la intervenţie.

Efectele exercitate de pilulă sunt:

1.  inhibarea eliberării ovulului

Intenţia iniţială a inventatorilor pilulei era inhibarea ovulaţiei prin imitarea procesului ciclic cu componente de estrogen şi progesteron în doză ridicată.  Tipurile de pilulă produse la început corespundeau acestui model într-o mai mare masură prin conţinutul enorm de mare de estrogen şi progesteron. Din cauza ratei înalte de efecte secundare, procentul de hormoni a fost micşorat continuu. Scăderea numărului de hormoni a condus la o creştere a numărului de ovulaţii care nu au putut fi împiedicate.

2.  uciderea ovulului fecundat prin împiedicarea implantării

Endometrul este modificat în sensul alterării sau uscării lui devenind astfel incapabil să primească ovulul fecundat.

3. modificarea mucusului cervical

Este cunoscut faptul că în ciclul natural progesteronul îngroaşă mucusul cervical şi creează astfel o anumită barieră pentru ascensiunea spermatozoizilor. Acest fapt îl produce şi pilula dar, creşterea vâscozităţii nu este deplină, situaţie dovedită de sarcinile care apar la femeile care-şi administrează pilula, cazurile fiind în continuă creştere numerică în ultimii ani datorită preparatelor cu doze tot mai mici.

4.  incetinirea transportului ovulului fecundat in trompele uterine si deci ovulul fecundat moare înainte de a se putea implanta.

1. Efecte cardiovasculare şi cerebrovasculare (infarct cardiac, imbolnaviri ale sistemului circulator, hemoragii cerebrale, etc).
2. Favorizarea de infecţii, sterilitate şi urmări pentru starea de sarcină şi pentru urmaşi, rata crescută de naşteri premature.
3. Riscul de cancer la colul uterin,  uter, ovare, sân, piele, ficat.
4. Tumori benigne: cervix, ovare, sân, ficat.
5. Modificări stomacale şi intestinale, este favorizată formarea de pietre la vezica biliară.
6. Tulburari oculare: inflamaţia nervilor optici, picături de sânge în ţesutul ocular.
7. Malformaţii ale embrionului - din cazurile de malformaţii care apar 48% sunt tulburări cromozomiale şi 30 % multiplicări ale seriei cromozomiale peste numărul normal.
8. Tulburări psihice care presupune înrăutăţirea afectivităţii, impulsivitate crescută, stare de spirit depresivă, mergând până la depresia propriu-zisă.
9. Tulburări în sfera sexualităţii.

Aceleaşi efecte secundare le au şi anticoncepţionalele injectabile sau sub formă de implant.

Pilula "de a doua zi" are o doza mare de hormoni şi cu un efect abortiv clar. Efectele secundare sunt cele mentionate anterior, dar mult amplificate.

Ca o concluzie la cele de mai sus citez dintr-un raport al Consiliului Pontifical Pentru Pastorala Familiei din 1997: "niciodată până acum nu s-a administrat un produs farmaceutic atât de puternic, cu atât de multe efecte necunoascute unor oameni sănătoşi, fără ca să existe necesitatea din punct de vedere medical; niciodată pana acum nu s-a mai permis prezenţa în comerţ a unui produs farmaceutic cu atât de multe şi grave efecte secundare cunoscute ca în cazul anticoncepţionalelor; niciodată pana acum un  produs farmaceutic nu a adus atâţia bani industriei farmaceutice."

Câteva urmări ale contracepţiei

• Contracepţia modernă a făcut posibil un libertinaj al sexualităţii fără frâne, în sensul rupturii dintre sexualitate şi procreare. Sexualitatea a devenit bunul de consum numărul 1 şi a găsit locul în afara cuplului conjugal în urma unei eliberări juridice a pornografiei impusă şi intenţionată politic. Consecinţa directă a fost că vârsta primelor contacte sexuale la tineri a coborât drastic.

2. Avortul nu a putut fi îndiguit prin contracepţie, cum s-a crezut iniţial, frecvenţa lui a crescut tocmai în ţările cu mai mare acceptare a anticoncepţionalelor. A devenit un mijloc de anulare a cazurilor de esec în folosirea anticoncepţionalelor. Astfel încât deviza " mai bine să previi decât să avortezi" devine tot mai evident o minciună.
3. Creşterea bolilor transmise sexual datorate libertinajului sexual şi deci un număr sporit de sarcini extrauterine şi cazuri de sterilitate. Astfel s-a creat terenul pentru medicina de reproducere artificială şi prin aceasta ruptura dintre procreare şi sexualitate. Este posibil ca la extinderea SIDA să fi contribuit şi anticoncepţionalele datorită slăbirii apărării imunitare.
4. Masive scăderi demografice în tările industriale care au devenit populaţii muribunde.

Şi cu toate acestea ştiinţa caută noi forme de perfecţionare a uciderii  copiilor nenăscuţi, există acum un veritabil holocaust al nenăscuţilor. Se poate spune că marea tragedie a veacului în care trăim este sărăcirea în vieţi omeneşti, care ar fi trebuit să se nască şi au fost impiedicate de la aceasta.

Se împlinesc în curând 40 ani de când Papa Paul al VI-lea a publicat Enciclica Humanae vitae în care condamna avortul şi contracepţia. A fost documentul papal cel mai contestat şi cel mai criticat din secolul al XX-lea. Dar acum se poate vedea câtă dreptate avea Papa Paul al VI-lea. Iar in enciclica Familiaris consortio Papa Ioan Paul al II-lea a declarat ca "iubirea conjugală trebuie să fie pe deplin umană, exclusivă şi deschisă vieţii". Este o învăţătură ce nu poate fi modificată niciodată, si de aceea Papa a scos-o în afara oricărei discuţii teologice. A lua o atitudine contrară, spunea Papa, înseamnă a-i nega lui Dumnezeu "puterea de a decide în ultimă instanţă venirea la existenţă a unei persoane umane". Prin invatatura sa, Biserica urmareşte, de fapt să salveze persoana umană.

Trebuie spus că există o mişcare mondială de căutare a unei vieţi naturale în mijlocul unei tehnicizări excesive. Reglarea naturală a concepţiei trezeşte un interes tot mai larg. Procrearea responsabilă nu se poate realiza prin contracepţie, ci prin înfrânare periodică, adică folosirea metodelor naturale de reglementare a sarcinii.

Bibliografie

1. Enciclica Humanae vitae
2. Enciclica Familiaris consortio
3. Pr. Isidor CHINEZ - curs "Etică sexuală"
4. pr. Claudiu DUMEA - Omul între "a fi" sau "a nu fi" probleme fundamentale de bioetica
5. dr. med. Rudolf EHMANN - extras din textul conferinţei susţinută la Dresda la Congresul Internaţional "Federaţia Mondială a Doctorilor care Respectă Viaţa Umana", 1990